Aspecte ale Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania intre 1849-1873

“Fiind asadar problema noastra a inainta literatura , cultura , industria si agricultura natiunii noastre, adica a inainta starea spirituala si materiala a poporului nostru, ca sa cunoasca fiinta si destinatia sa si sa o stie intrebuinta spre tot binele, precum si alte natii fac azi acesta si precum este spiritul cel civilizator al secolului nostru ; darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult cercatei noastre natiuni si o vor feri de niste lovituri ucigatoare de religia si limba ei.”(1)


Divizarea lumii transilvane in 1701 a generat o seama de probleme ce se vor alatura celor deja existente aici. Din acest motiv nu vor putea intelege modul in care reactioneaza romanii daca nu ne vor aruca o scurta privire in trecutul acestei lumi, atat cel social cat si cel confesional.
Constiuirea regatului apostolic ungar in timpul lui Stefan cel Sfant precum si consolidarea lui creaza cea mai indepartata, cronologic vorbind, premisa a unei dualitati confesionale in Transilvania. Acesta regiune se afla la granita dintre cultura si civilizatia adusa de Traian, ea facand parte din Imperiul Roman si culturiile migratorilor sarbi in Sud-Vest, maghiari in Vest si slavi in Nord-Est. problema etno-culturala se va complica aproape de sfarsitul primei jumatati a mileniului al doilea, cand in zona, care in actele lui Saguna o vor numi Fundus regius, vor fi asezati sasii, secuii si svabii. Mozaicul etnic este intregit asadar si de acesta dualitate religioasa. Pentru omul de azi lucrurile nu apar insa sub toate aspectele, in momentul in care isi imagineaza acesta problema pentru ca atitudinea actuala si tendinta lumii este una concilianta, toleranta. Spiritul religios insa evolueaza dupa alte reguli si poate uneori nu ar mai trebui sa i se impute caracterul sau intransigent, dar aceasta e o discutie de alta natura si nu e cazul sa fie centrul dezaterii noastre.
Revenind la problema Transilvaniei trebuie