I. INTRODUCERE
Atena, oras în sud-estul Greciei, capitala si cel mai mare oras al tarii. Este situata pe colina Attic si este înconjurata cu munti din trei parti, cei mai importanti sunt muntii Párnis, Pendéli, si Hymettos (Imittós). Doi curenti, râul Kifisós în vest si râul Ilisós în est, trec prin oras. Atena cu portul ei, Pireu(Pireás), care este situat la 8 km de sud-vestul Golfului de Saronikós (un intrând în Marea Egeana), formeaza o regiune metropolitana. Atena domina viata economica, culturala, si politica din Grecia. În 1996 populatia din orasul cu suprafata cea mai mare a fost de 3 100 000.
II Orasul CONTEMPORAN
O mare portiune din activitatea greceasca industriala este concentrata în Atena. Exista fabrici de textile, bauturi alcoolice, sapun, faina, chimice, produse de hârtie, piele, si ceramica. Turismul este de asemenea important pentru economie.
În centrului orasului modern este Constitution Square, în apropiere este cladirea Parlamentului si câteva muzee. Printre institutiile orasului de educatie înalta sunt si Universitatea Nationala Capodistrian din Atena (1837), Universitatea Nationala de Tehnica din Atena(1836), si scolile de arta, afaceri, si agricultura. Atena are numeroase muzee printre care enumeram: Muzeul National de Arheologie, Muzeul Bizantin, Muzeul Acropolis, si Muzeul Benaki, cu colectiile lor remarcabile.
Deasupra Atenei pe colina Acropole vegheaza ruinele civilizatiei antice grecesti. Cel mai mare templu Parthenonul, a fost construit în onoarea zeitei patroane a orasului, Atena, în secolul V î.e.n.. În ciuda deteriorarilor provocate de intemperiile naturii si a distrugerilor umane, templul a rezistat în timp pâna în zilele noastre. Desi este opera unui simpozion artistic si desi nu stim care este contributia concreta ale mâinilor lui Fidias, Parthenonul este mai mult decât o realitate arhitectonica, este o realizare de un ordin care depaseste speciile artei si care totusi persista sa se identifice cu zestrea spirituala pe care nu putem sa i-o atribuim decât lui Fidias. Parthenonul este ideea unei forme care se numeste Fidias. Planul templului grec se defineste dupa felul în care coloanele sunt dispuse fata de o încapere centrala în care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezinta tipul cel mai echilibrat al evolutiei templelor. Numara opt coloane pe fatada, rândul de coloane dorice care încadreaza templul margineste o incinta cu friza ionica, constructia fiind un exemplu în privinta coeziunii acestor doua moduri de a exprima unitatea.
Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate. Distinctia însa se exprima mai clar prin felul în care ionicul umplea registrul frizei cu o panda continua de sculpturi fata de banda dorica. Asa ca Parthenonul se înfatisa în afara cu metopele sculptate, iar pe dinauntru cu friza continua a reliefului Ionic, care înconjoara încaperea în care se afla statuia Atenei Parthenos. Pe reliefurile statuii, apare lupta zeilor cu gigantii, lupta lapitilor cu centaurii si lupta atenienilor cu amazoanele. Friza Parthenonului înfatiseaza procesiunea întregii cetati, a tuturor vârstelor si oamenilor cetatii care participa fara distinctii de rang la sacra solemnitate. Friza descrie doua cortegii care se întâlnesc ambele pe latura de rasarit acolo unde troneaza zeii. Pe latura de apus calaretii sunt alaturi de caii lor si cortegiul este incipient, abia se formeaza. Pe latura nordica asa zisa cavalcada este în plin mers. În sud, procesiunea fecioarelor asculta de o gradatie monumentala. Zeii sunt izolati în asa fel pe latura de rasarit încât muritorii sa nu fie constienti de prezenta lor adica sa nu para, ca zeii îsi exercita oficial autoritatea, si ca impun tinuta de reculegere a sarbatorii.
Aceasta naratiune a frizei pe lânga amploarea pe care este capabila sa o sugereze, exprima un continut profund al atitudinii grecesti; acel al libertatii de conceptie care prezideaza chiar lucrurile absolute.
Decoratia exterioara a Parthenonului este formata din importante grupuri sculpturale cum ar fi: uriasul orizont spre care cugeta fiinta lui Dionisos–Teseu, grupul de zeite de alaturi ale caror mâini retezate de timp, ciunge, vor parca sa vorbeasca despre imensitate si grupurile statuare ale frontonului de rasarit cel care reprezinta nasterea Atenei din capul lui Zeus.
Iluzii ale Parthenonului
Parthenonul, o capodopera de arhitectura antica greaca, este exemplul unei iluzii de linii. Desi el pare perfect drept, structura nu contine unghiuri perfect drepte. Coloanele de arhitectura sunt proiectate sa se aplece putin înauntru, arhitectii au construit baza si alte elementele orizontale cu o curbura neînsemnata îndreptata în sus. Aceste modificari compenseaza pentrua a deforma efectele de perspectiva liniara, care altfel fac structura sa apara încovoaiata.
III ISTORIE.
A. Perioada Antica