Austro-Ungaria Stat Multinational

In a doua jumatate a secolului 20, Imperiul habsburgic a cunoscut doua mari reorganizari . Prima a fost determinata de infringerea suferita in razboiul contra Frantei si Piemontului din 1859. S-a considerat ca responsabil de slabiciunea Imperiului era neoabsolutismul, prin urmare, in 1860, imparatul Franz Joseph a renuntat la acest sistem autoritar si centralist, in favoarea federalismului, prin care vechile provincii istorice- inclusiv Transilvania- primea o anume autonomie administrativa si legislativa.
A doua reorganizare s-a produs insa intr-un sens contrar. Infrangerea din 1866, in razboiul cu Prusia si Piemontul, a produs o noua criza in Imperiu.Se parea ca nici regimul federalist nu reusea sa asigure puterea acestuia asa incat, in 1867, s-a recurs la solutia dualismului :
Imperiul Austriac s-a transformat in imperiul austro-ungar.
Aceasta inseamna ca Ungaria renunta la revendicare independentei in schimb I se recunostea individualitatea statala in cadrul imperiului.
Seful statului era imparatul Austriei care cumula si calitatea de rege al Ungariei. Austria si Ungaria avea fiecare cate un guvern si cate un parlament, erau comune 3 ministere(de externe,de razboi si de finante)
Iar armata era pusa sub comanda suprema, unica al imparatului.Prin aceste masuri austriecii au cautat sa mareasca stabilitatea interna a statului, transformand nobilimea liberala si nationalista maghiara din arversar in aliat.
Ungaria care obtinuse recunoasterea granitelor sale medievale, incorporase Transilvania,Slovacia si Croatia,aceasta din urma fiind singura care beneficia de autonomie.
Statul ungaravea un regin politic liberal, care asigura exercitarea drepturilor individuale tuturor locuitorilor, in calitatea lor de cetateni.
Din punct de vedere national insa, s-a practicat o politica de maghiarizare fortata a minoritatiilor.Astfel Legea nationalitatiilor,
din 1868 , stabilea ca in Ungaria nu exita decat o singura natiune :
cea magh