BABILONIA ANTICA


De-a lungul celor 2000 de ani ai istoriei sale, orasul antic Babilon a fost de doua ori capitala unui mare imperiu, legendar pentru splendoarea sa. Insa babilonienii au facut si importante progrese intelectuale si stiintifice.

In comparatie cu primele mari orase mesopotamieme Sumers si Akkad, Babilonul a aparut mult mai tarziu, fiind amintit pentru prima oara in secolulul al XXIII-lea i.e.n. El a devenit cu adevarat important abia dupa 1900 i.e.n., cand un grup de triburi semitice, amoritii, au ocupat Sumerul. In cativa ani Babilonul a devenit capitala micului regat amorit, care s-a extins si sub domnia lui Hammurabi (1792-1750 i.e.n.), s-a transformat intr-un imperiu care a ocupat sudul Mesopotamiei si o parte din nordul Asiriei.

Ierarhia sociala complicata si bunastarea economica a Babilonului reies din documente scrise pe tablite de lut descopertite in palatul din Mari al lui Hammurabi. Ele sunt redate si inscrise pe pilonii ridicati in intregul imperiu. Desi imperiul lui Hammurabi s-a destramat curand dupa moartea sa, Babilonul a ramas un oras important – in asa masura incat intreaga parte de sud a Mesopotamiei o numim Babilonia. Bunastarea orasului se datora asezarii stategice pe raul Eufrat, care i-a permis sa detina controlul asupra cailor de comert care treceu prin sudul Mesopotamiei. Chiar si din acest timp Babilonul avea si un statut special de centru religios si de educatie. Dupa cucerirea Mesopotamiei, babilonienii si vecini lor asirieni din nord au preluat cultura din Sumer si Akkad, adoptand limba Akkadiana, pastrand miturile sumerienilor si inchinandu-se zeilor lor. Insa Hammurabi a schimbat oranduirea religioasa, ridicandu-l pe Marduk, zeul orasului Babilon, in pozitia de conducator al panteonului sumerian, sustinand ca aceasta este dorinta zeitatilor implicate! Cu timpul, credinta in suprematia lui Marduk a prins radacini si Babilonul a devenit un oras sfant, centru cultural si o metropo