Batalia de la Waterloo II




Introducere

Bãtãlia de la Waterloo a avut loc la 13 km sud de Bruxelles între francezi, aflati sub comanda lui Napoleon Bonaparte si armatele aliate, conduse de ducele englez Wellington si de generalul prusac Blücher. Înfrângerea francezilor la Waterloo a dus la încheierea a 23 de ani de rãzboaie, începând cu rãzboaiele revolutionare franceze din 1792 si continuând cu rãzboaiele napoleoniene din 1803. A existat o scurtã perioadã de liniste de 11 luni în care Napoleon a fost obligat sã abdice, fiind apoi exilat în insula Elba. Însã nepopularitatea lui Ludovic al XVIII si instabilitatea economicã si socialã a Frantei l-au motivat sã se întoarcã la Paris în martie 1815. La scurt timp dupã aceea aliatii au declarat încã o datã rãzboi Frantei. Înfrângerea finalã a lui Napoleon la Waterloo a marcat ultima tentativã de putere a Împãratului, asa-numita “perioadã de 100 de zile” si ultimul capitol al remarcabilei sale cariere.

Protagonistii

Napoleon Bonaparte a fost întotdeauna condus de dorinta de a face din Franta un împeriu european. În plus, el era un luptãtor cu experientã si un adevãrat conducãtor. El a reusit o loviturã de stat împotriva Primei Republici Franceze (“Directoratul”) în 1799 si s-a autoproclamat conducãtor si prim consul, declarându-se apoi prim consul pe viatã si împãrat în 1804. În 1802 Republica Francezã a fost recunoscutã oficial si a fost semnat Tratatul de pace de la Amiens. Napoleon a avut însã ambitii mult mai înalte – acelea de a face din Franta cea mai puternicã tarã din Europa, cucerind alte state, inclusiv Marea Britanie. În 1803 Marea Britanie a declarat rãzboi Frantei si astfel au urmat 11 ani de rãzboaie napoleoniene, desfãsurate între Franta si diferite tãri ale Aliantei. Invazia Coalitiei Aliate în 1814 l-a fortat pe Napoleon sã abdice prin Tratatul de la Fontainebleau.

Când puterile europene se întâlneau la Viena pentru a restabili echilibrul teritorial în Europa a sosit vestea cã Napoleon a evadat d