Bisericile variaza


Bisericile variaza in functie de perioada in care au fost construite, adica dupa stilul arhitectonic; stilurile din trecut au fost reluate si adesea reinterpretate. Cele mai vechi locuri de întâlnire crestine erau case transformate in acest scop numite titulae. Duba ce crestinismul a fost legalizat prin Edictul de la Milano in 313, bazilicile si bisericile centralizate s-au raspândit repede in urmatorii 50 de ani, pe tot teritoriul Imperiului Roman. Cele mai importante au fost construite peste altarele cele mai sacre, locurile unde Christos a fost crucificat si înmormântat in Ierusalim si mormântul Sf. Petru din Roma, de exemplu. La mormântul lui Christos s-a construit o cupola circulara ( care exista inca partial ), si in apropiere era o biserica; cel doua sunt combinate intr-o singura biserica cunoscuta ca Biserica Sfantului Mormant. Prima biserica a lui Sf. Petru din Roma, înlocuita de actuala biserica ce dateaza din perioda Renasterii, a fost o biserica uriasa proiectata cu aripi laterale, formand o cruce latina. Domul central, forma care a persistat in estul Slav si Bizantin, in bisericile medievale, mici ca dimensiuni, a luat forma a cinci domuri care împreuna formau o cruce greaca.
In lumea latina de vest, bazilica a evoluat întâi in stilul Romanesc ( sec.11-12) si apoi in cel Gothic (sec.12-15). Acestea aveau arcade, adica erau acoperite cu placi de piatra arcuite, cele in stil Romanesc cu arcuri si arcade de forma semicirculara, cele in stil Gotic cu elemente ascutite, bisericile in stil Romanesc erau in mare parte rezultatul influentei monastice care concentra fortele construirii unei biserici in comunitati de calugari, in special in Franta. Bisericile mari erau construite de catre arhitecti calugari dea-lungul unor drumuri de pelerini care duceau din Europa de Nord spre sudul Spaniei si la Roma. In crearea stilului Gotic, comerciantii din orasele care apareau, împreuna cu monarhii influenti au jucat un rol foar