Caderea orasului Constantinopol

Scurt istoric:

Împaratul roman Constantin cel Mare (307 - 337) a întemeiat orasul Constantinopol, în anul 326, pe locul vechii colonii grecesti Byzantion care avea o pozitie strategica si economica favorabila. Se spune ca a tras el insusi hotarele orasului cu o lance. Inaugurarea solemna a avut loc în anul 330. Asezat la intretaierea drumurilor care uneau pe uscat si pe mare Europa cu Asia Mica, noua Roma, cum mai era numit orasul întemeiat de Constantin cel Mare, a capatat curând o mare importanta politica si economica si a devenit vestit prin frumusetea si bogatia cladirilor, precum si a podoabelor sale.
Constantinopolul a devenit un important centru mestesugaresc (imbracaminte, bijuterii, arme), comercial-international, cultural si stiintific.
Dupa moartea lui Constantin cel Mare, barbarii au reînceput sa atace Imperiul Roman si luptele pentru domnie, stinse pâna atunci, au fost reluate. Acestea l-au determinat pe împaratul Teodosiu (379 - 396) sa împarta în anul 395 Imperiul între cei doi fii ai sai.Unul a primit partea de apus a Imperiului (Imperiul Roman de Apus), cu capitala la Ravenna, iar celalalt a primit jumatatea de rasarit (Imperiul Roman de Rasarit), cu capitala la Constantinopol. De la aceasta data, cele doua imperii si-au dus viata separat.
In decursul timpului hunii, condusi de regele lor Attila, au atacat în expansiunea lor si Imperiul Roman de Rasarit. Primind multi bani si daruri din partea împaratului, Attila a renuntat la cucerirea Constantinopolului.
Dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus (576), considerata sfârsitul istoriei antice, Imperiul Roman de Rasarit si-a continuat existenta inca un mileniu si cuprindea Peninsula Balcanica, Asia Mica, Siria si Egiptul. Teritoriile au fost extinse, sub domnia imparatului Justinian (527 - 565), înspre sud (nordul Africii) si vest (Italia si sud-estul Spaniei) transformând marea Mediterana într-o mare interna a Imperiului ("mare nostrum").Constant