Calvin si calvinismul


Biserica în societatea începutului de secol XVI
Transformarile economice, sociale, politice si culturale produse în timpul Renasterii nu puteau lasa neschimbata pozitia spirituala si materiala a Bisericii. Consolidarea statului modern, independenta monarhiilor moderne erau incompatibile cu imunitatea bisericii catolice.
Timp de sute de ani, dogmele bisericesti ramasesera neschimbate, iar papalitatea câstigase din ce în ce mai multa putere. Dupa ce si-a atins însa apogeul în sec. al XIII-lea, degradarea morala a clerului a început sa-si spuna cuvântul, Biserica îndreptându-se în mod inevitabil catre declin.
Fastul preotilor, care odinioara impresiona, acum a început sa îi dezguste pe saracii bolnavi si muritori de foame. Sumele tot mai mari cerute de Biserica au stârnit nemultumire în rândul negustorilor, care nu mai erau dispusi sa îsi împarta profitul cu clerul. Exploatarea credinciosilor în scopul obtinerii de venituri din venerarea numeroaselor asa-zise „relicve”, iertarea pacatelor în schimbul unor sume considerabile (indulgentele), au dus încetul cu încetul la pierderea credibilitatii oamenilor bisericii. Prestigiul a scazut si mai mult când însusi papa, trimisul lui Dumnezeu pe pamânt, încalca în mod flagrant preceptele crestine, participând la razboaie, ducând o viata imorala si punând banul si propria bunastare mai presus de orice.
Societatea occidentala a începutului de secol XVI ajunsese într-atât de dezvoltata, încât se simtea stânjenita de situatia privilegiata a Bisericii, de imensele ei bogatii, de autoritatea ei spirituala. Contradictia dintre suveranitatea statului modern si pretentiile Bisericii la stapânirea universala, dintre aspiratiile noilor clase sociale si privilegiile clerului, dintre noua conceptie umanista despre om si natura si ascetismul medieval, au dus la necesitatea unei schimbari, iar aceasta schimbare, dorita de teoreticieni umanisti precum Wyclif sau Hus, a fost pusa în practica de Martin Luther. Acesta a c