Câmpulungul - prima capitala a Tarii Romanesti
Ca toate celelalte orase, Câmpulungul a trecut în evolutia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV sa devina oras. Aceasta evolutie a fost determinata de sporirea numarului de locuitori, de cresterea continua si intensa a productiei mestesugaresti si a schimbului de marfuri. În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep sa patrunda si sa se stabileasca meseriasi si negustori sasi. Comunitatea saseasca care se formeaza aici era condusa de un greav ( comes ), ultimul dintre ei fiind Laurentiu de Longo Campo, piatra lui funerara se afla astazi în biserica Baratiei si constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Tara Româneasca si în acelasi timp prima mentiune scrisa a orasului. Inscriptia este datata în anul 1300 si are urmatorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC." ( "Aici este înmormântat comitele Laurentiu din Câmpulung, spre pioasa amintire, în anul Domnului 1300." ).
Din cauza "cumplitelor vremi" nu aflam documente sigure care sa fixeze cu exactitate în timp întemeierea orasului Câmpulung. Sunt istorici care sustin ca orasul Câmpulung a fost înfiintat de cavalerii teutoni în prima jumatate a sec. XIII, iar alti cercetatori, bazati pe traditie si mitologie, sustin localizarea orasului catre sfârsitul sec. XIII, în relatie cu descalecatul lui Negru Voda ( Radu Negru ). Pânza orasului Câmpulung, cel mai însemnat si mai peremtoriu izvor privitor la obstea Câmpulungului, care contine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, mentioneaza ca cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orasului îl daduse lui Matei Basarab, "prea luminatul, blagocestivul si de Hristos iubitorul, raposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 ( 1292 )." Din anul 1330, dupa victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung îsi stabileste resedinta de scaun Basarab I ( cca. 1310
