CUPRINS
INTRODUCERE
CONTEXTUL POLITIC INTERN SI INTERNATIONAL
ORIGINILE PRINCIPELUI CAROL
VENIREA PRINCIPELUI IN TARA
IMAGINEA PRINCIPELUI DIN DIVERSE PERSPECTIVE
CONCLUZII Introducere
Pentru o mai buna intelegere a subiectului propus vom face mai intai cateva precizari necesare pentru constructia interioara a lucrarii.
In primul rand alegerea temei este poate cea mai dificila dar Carol I se distinge prin cateva realizari care merita sa fie amintite. In lunga sa domnie de 66 de ani primul rege al tarii a reusit sa castige independenta, a reorganizat armata, a contribuit la adoptarea constitutiei (una dintre cele mai moderne si mai liberale ale vremii), a reconstituit organizarea interna a tarii.
In al doilea rand alegerea temei din perspectiva imagologica este potrivita deoarece sosirea unui print strain pe tronul tarii este un eveniment plin de semnificatii pentru un caz de imagologie istorica. Exista nenumarate surse si izvoare care pot fi folosite, avand doua avantaje majore: numarul informatiilor este mare si totusi a trecut destul timp de la evenimentele in cauza, astfel incat istoria a permis sedimentarea adevarurilor
In al treilea rand treubuie spus faptul ca nu putem nu putem face o distinctie clara intre fenomenul politic si imaginea de ansamblu a regelui Carol I. Pentru a putea studia imaginea acestei mari personalitati a istoriei noastre trebuie mai intai sa intelegem exact contextul aducerii sale pe tron, motivele care au determinat acesta deczie politica. Apoi am propus o istorie si o genealogie scurta a familiei de Hohezollern-Sigmaringen, familia de origine a tanarului principe, pentru a avea anumite date necesare la studierea cazului in speta. Contextul politic intern si international
Imediat dupa abdicarea fortata a lui Alexandru Ioan Cuza, Locotenenta domneasca formata chiar in ziua de 11 februarie 1865, si-a dat seama de pericolul in care se aflau Principatele recent unite.Prima masura luata de Locotenenta domneasca si de guvernul provizoriu ce-l avea in frunte pe Ion Ghica a fost reunirea urgenta a Parlamentului. In aceeasi zi, la pranz, Camera si Senatul, se reunesc , proclamand domnitor al Romaniei , sub numele de Filip I, pe fratele regelui Belgiei, Leopold al II, care refuza insa la 25 februarie 1866 tronul romanesc.Autoritatile de la Bucuresti nu fac public acest refuz, pana nu au garantia unei alte candidaturi care sa concretizeze programul unionist din 1857.Numele noului candidad va fi facut cunoscul abia peste o luna , la 25 martie1865- principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Venirea principelui Carol pe tronul romanesc a insemnat indeplinirea unor mai vechi deziderate ale clasei politice romanesti din acele vremuri.In aceasta privinta trebuie reamintit memoriul prin care la inceputul secolului al XIX- lea boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Tarii Romanesti. Concomitent, vadit nemultumiti de ocupatia tarista si cea otomana si de faptul ca aceasta stabilise durata domniei sapta ani, boierii munteni si moldoveni cer tot mai des desemnarea domnului dintre una din personalitatile politice ale unuia dintre statele democratice de pe continent. Se ajunge astfel la cunoscutele „dorinte” din cele doua Divanuri ad- hoc din1859: deplina autonomie si unirea ambelor Principate” intr-un singur stat cu numele de Romania”, condus de „un principe strain, cu drept de mostenire la tron, ales dintr-o dinastie europeana.”
Reprezentantii celor sapte Mari Puteri nu respecta aceste dorinte si ofera celor doua Principate o „unire trunchiata”, prevazand intre altele cate un domn in fiecare tara.Triumfa insa punctul de vedere al unionistilor, datorita carora se ajunge la dubla alegera a lui Alexandru Ioan Cuza, considerata a fi o necesitate nationala chiar de catre „radicalii” I.C.Bratianu si C.A.Rosetti. Acestia se opun incercarilor unor mari boieri, din marile familii domnesti, de a se inscrie intr-un proiect de constitutie dezbatut la Focsani ( unde se aflau Inalta Curte de Casatie si Comisia Centrala- institutii formate la sugestia Marilor Puteri) ideea Unirii depline cu un print strain. In conjunctura externa se da de inteles in paginile ziarului „Romanul”din vara anului 1859 ca un astfel de sef de stat ar deveni un instrument in mana Turciei sau Rusiei”.
Dupa numirea conservatorului Barbu Catargiu in fruntea guvernului, Alexandru Ioan Cuza pierde suportul curentului politic liberal. O parte dintre liberali cu o parte a conservatorilor, nemultumiti de domn, se unesc si formeaza ceea ce va fi conoscuta in istorie drept „monstruasa coalitie”.
Obiectivul acestora era detronarea lui Cuza si instaurarea unei dinastii straine pe tronul romanesc.Din 1863 acestia actioneaza si in strainatate . Ei urmaresc dobandirea asentimentului Frantei in detronarea lui Cuza. In apriliei 1864 liberalii Eugeniu C...