Cauzele cruciadelor
În secolul al XI-lea tarile europene erau în plina dezvoltare. Populatia a crescut si s-au extins teritoriile cultivate. A crescut importanta oraselor si a comertului la toate nivelele societatii – de la taranime pâna la cavaleri – toata lumea aspira la o libertate mai mare si dorea mai mult pamânt.
În plus, oamenii erau mult mai credinciosi si traiau cu frica chinurilor ce îi asteptau pe lumea cealalta. De câte ori cineva facea un pacat mare, se ducea în pelerinaj la mormântul unui sfânt, ca sa-si ispaseasca pacatul. Unii mergeau tocmai la Ierusalim, la mormântul Mântuitorului.
Ierusalimul se afla de multa vreme în mâinile arabilor musulmani, acestia fiind oameni civilizati care nu deranjau cu nimic pe pelerinii care veneau sa se închine la mormântul sfânt. Dar arabii au fost supusi de un neam de turci care s-au facut apoi si ei musulmani. Vestea s-a raspândit în toata lumea; diferiti calatori povesteau ca pelerinii sunt prinsi si pusi la chinuri, ca bisericile crestine au fost batjocorite si darâmate si ca necredinciosii vor sa distruga si mormântul Mântuitorului.
Din aceasta cauza, în lumea apuseana s-a stârnit o mare fierbere. Toti cereau, saraci si bogati, sa porneasca împotriva pagânilor ca sa elibereze tara unde a patimit Mântuitorul.
Dar lumea era bucuroasa sa mearga la razboi si din alte motive. Nobilii, care n-aveau alta meserie decât razboiul, erau dornici de lupta si sperau sa se îmbogateasca în tarile mohamedane. Oamenii de rând, care acasa mureau de foame, si îndurau toate cruzimile stapânilor lor nobili, sperau sa-si poata face pe acolo un rost de oameni liberi.
Tuturor care mergeau la aceste razboaie sfinte li se promitea, de catre papa, iertarea pacatelor.
Cine pleca la acest razboi, îsi punea o cruce de postav rosu pe brat si se numeau cruciati.

2. Desfasurarea cruciadelor
În total au fost opt cruciade, dar numai doua sunt mai însemnate:
cruciada I-a, care a cucerit Ierusalimul de la mahomedani;
cruciada a IV-a, care a cuce