CELE SAPTE MNUNI ALE LUMII ANTICE
Cristina Ungureanu
Doua statui, un templu, o gradina suspendata, doua morminte si un far. Aceasta slectie mai degraba întâplatoare a sapte monumente a devenit cunoscuta sub numele de „Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice”. Aproape fiecare scolar stie ca exista o astfel de lista, dar sunt probabil putini oameni care ar putea sa la numeasca imediat pe cele tapte si sunt chiar mai putini cei care stiu câte ceva despre fiecare din ele sau modul în care au ajuns sa fie alese pentru aceasta lista. Sase din cele sapte au fost distruse de mult timp – unele de catre fortele naturii si altele de mâna omului. Este deci extrem de greu pentru noi astazi sa âmpartasim emotia care îi facea pe oameni sa se minuneze în antichitate.
Fiecare capitol din aceasta carte descrie una din Cle Sapte Minuni ale Lumii Antice si priveste, în afara de monumentele în sine, la oamenii care le-au conceput si le-au constriut, având viziunea de a crea ceva de care lumea sa se poata minuna. Scrierile contemporane ale celor care au vazut si au admirat aceste minuni ne ajuta sa subliniem sentimentul de veneratie pe care acestea îl provocau. Reprezentarile lor pe sculpturi si monezi le descriu asa cum erau în perioada de apogeu a gloriei lor, însa doar prin ochii arheologilor, care sapa la fata locului, acolo unde s-au înaltat odinioara monumentele si unde se mai afla doar urme fragmentate ale maretiei lor originale, mai pot prinde viata- Sic transit gloria mundi.
1. Marea Piramida de la Gizeh
Este singura dintre Cele Sapte Minuni care mai exista înca într-o stare completa si este usor de recunoscut; de asemenea este si cea mai veche.
Piramida lui Keops nu este un fenomen izolat, ci apogeul unui lung sir de evolutie a mormintelor, ce a culminat la Gizeh.
Atunci când Keops a început constructia piramidei sale de la Gizeh, el avea o baza religioasa puternica si era calauzit de o traditie veche si o evolutie îndelungata.
În mod curios, în ciuda dimensiunilor si importantei marii piramide, a ajuns pâna la noi o singura reprezentatie completa a creatorului ei, Keops. Este vorba de o minuscula statueta din fildes a faraonului, gasita în 103 în fundatiile templului închinat zeului Osiris de la Abydos.
Înaintea de începerea propriu-zisa a activitatii era necesar sa fie pregatit terenul – trebuia nivelat si laturile trebuiau sa fie orientate cu multa grija fata de punctele cardinale. În cazul Marii Piramide s-a facut însa o exceptie. În cazul zonei propuse pentru constructie a fost lasata o portiune de roca nedislocata.
Putem judeca precizia cu care masurau vechii egipteni prin aceea ca eroarea de aliniere a celor patru laturi este de doar câteva fractiuni de grad. Diferenta de lungime dintre cea mai lunga si cea mai scurta dintre cele patru laturi este mai mica de 20 cm. Acest dun urma fapt este incredibil daca tinem seama de doua lucruri: toate masuratorile se efectuau de-a lungul laturilor si în al doilea rând masuratorile se efectuau cu ajutorul frânfhiilor sau sforilor.
În ciuda faptului ca putem studia piramida însasi, nu se stie exact cum a fost construita piramida. De aceea se iau în vedere mai ulte teorii dintre care cea mai plauzibila ar fi: teoria rampelor externe. Jean – Philippe Lauer sugera existenta unei singure rampe ce se înalta odata cu ridicarea piramidei. Procedeul pare usor de aplicat pâna la efectuarea câtorva calcule matematice. Cea mai înclinata panta pe care ar fi posibila manevrarea unui bloc de cinci tone, cu ajutorul rolelor este de 1 la 10. Pentru a ajunge la nivelele superioare, rampa arfi trebuit sa se întinda la peste o mila în desert si sa se înalte în final la o înaltime mai mare decât cea a domnului Caterdale St. Paul din Londra.
Examinarea sectiunii în Marea Piramida arata imediat ca a fost supusa la cel putin trei schimbari de plan în timpul constructiei. Planul, initial pare sa fi cuprins un coridor descendent, de la intrare catre camera mortuara, situata în centru si mai jos de nivelul solului.
Am mentionat ca în Marea Galerie se afla si o sectiune secundara, unde erau tinute blocuri de granit. Erau sprijinite pe grinzi de lemn montate în cruce, sus, astfel încât cotegiul funerar sa poata trece pe sub ele în timpul înmormântarii. Dupa aceea preotii se retrageau si lasau în urma lor un grup de lucratori. Procedând în asa fel , ei desigur ramâneau blocati în interiorul piramidei. Aveau totusi o cale de iesire, deoarece nu exista în Regatul Vechi obiceiul de a îngropa si muncitorii odata cu faraonul. Iesind, muncitorii blocau în urma atât acest culoar, cât si coridorul care ducea la suprafata exterioara. În ciuda acestor precautii, piramida a fost jefuita înca din antichitate.
Marea Piramida si celellalte care o însotesc, construite mai târziu, domina orizontul la marginea d...