Civilizatia Ebraica

Civilizatia ebraica s-a constituit si a durat timp de 14 secole pe un teritoriu foarte restrans: suprafata Israelului era la început de aproximativ 15000 km2. Numeroaselor cutremure, vânturilor desertului, perioadelor lungi de seceta norilor pustiitori de lacuste, tântarilor care raspândeau malaria, invaziilor triburilor nomade, li se mai adaugau primejdiile permanente ale unei faune feroce de lei, ursi, lupi, leoparzi si serpi veninosi. Cursurile de apa erau foarte putine si sarace. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina “tara în care curge laptele si mierea”. Caci daca vegetatia saraca a stepelor din nordul tarii limita posibilitatile economice ale evreilor doar la pastorit, în schimb în valea Iordanului cresteau curmalul si trestia de papirus; iar pe coline vita de vie si smochinul, rodiul si maslinul, arbori rasinosi si arbori folositi la constructii (stejarul, cedru, chiparosul si sicomorul). În câmpiile vailor se cultivau orzul si grâul, iar pastorii cresteau turme mari de de oi si capre.
Din imensul rezervor de populatii semite a coborât un grup numeros de semiti nomazi condusi de legendarul sef de trib Abraham. Penetratia lor lenta si pasnica în regiunile Siriei de azi e atestata înca din prima jumatate a mileniului al II-lea î.C. În Egipt – unde unele triburi nomade au migrat în cautare de pasuni pentru turme, majoritatea lor ramânînd în Palestina – prezenta lor poate fi pusa în legatura cu aparitia în valea Nililui a acelor populatii semite de imigrati si traind aproape în conditii de sclavie. În secolul al XIII-lea î.C., în timpul domniei lui Ramses al II-lea evreii erau pusi la munci grele în constructii. Aceasta situatie a determinat fuga din Egipt. Aceste triburi semite sub conducerea lui Moise, au migrat din regiunea Deltei spre rasarit, strabatînd nordul Peninsulei Sinai, ocolind Marea Moarta prin sud si, trecînd Iordanul dinspre partea estica, au ajuns în Canaan.
În timpul acestei migrati lente care a durat aproximat