CLASICISMUL FRANCEZ

Singura tara care nu a asimilat barocul triumfator in tot estul Europei este Franta. Aici, clasicismul se contureaza sub domnia lui Ludovic al XIII-lea, pentru a-si gasi deplina dezvoltare in timpul lui Ludovic al XIV-lea. Clasicismul francez in secolului al XVII-lea este o sinteza a influentelor renascentiste italiene, a celor antice si a traditiilor franceze. El infuenteaza arhitectura, decoratia si intr-o masura mai mica, pictura. Sustinut de inflenta Academiei franceze, care se infiiteaza in 1635, acest curent este asimilat stralucirii secolului lui Ludovic al XIV-lea. Treptat, rococo-ul, mostenitor al barocului, va inlocui clasicismul francez.
Servind glorificarea puterii regale, viziunea artei clasice franceze este monumentala, folosindu-se pentru acesta de jocul echilibrat dintre orizontale si verticale, spre deosebire de dinamica liniei curbe a barocului.
Plalatul Versailles, de dimensiuni impresionante, simbol al autoritatii monarhice absolute, precum si al rationalismului, a adunat, pentru construirea si decorarea sa, pe arhitectii si decoratorii cei mai reprezentativi pentru noul stil :Charles le Brun (1610-1690), Louis le Vrau (1612-1670), precum si Francois Mansard (1598-1666).
Nicolas Poussin (1594-1665)este cel care fixeaza gustul clasic in pictura. Compozitiile si peisajele sale cu ruine fac dovada regulilor clasicismului :simplitate, corectitudine, acuratete.
Pictura lui Georges de la Tour (1593-1652) poarta amprenta caravaggismului (stilul lui Caravaggio), folosind efectele de clarobscur date de lumina unei lampi sau a unei lumanari; fiecare dintre lucrarile sale face, cu toate acestea, dovada accentuata a rigorii, eliminand aproape orice detaliu (decor, arhitectura) care ar incarca inutil lucrarea.

STILUL ROCOCO
Stilul rococo reprezinta o tendinta artistica a secolului alXVII-lea, care se dezvolta sub domnia lui Ludovic al XV-lea.
Aparut catre 1715 rococo-ul apune odata cu ascensiunea neoc