Cometa

Cometa (Pe latina, stella cometa, “steaua cu par”), corp ceresc de aparenta nebuloasa care se învârteste în jurul Soarelui.O cometa este caracterizata prin o coada luminoasa si lunga dar numai în acea parte a orbitei sale în care trece cel mai aproape de Soare.

Istoria

Aparitii a unor mari comete au fost observate ca fenomene atmosferice pâna 1577, când astronomul danez Tycho Brahe a dovedit ca sunt corpuri ceresti. În sec al XVII-lea Isaac Newton, marele savant englez, a demonstrat ca miscarile cometelor se supun la aceleasi legi ca planetele când vine vorba de orbita. Comparând elementele orbitale de la alte comete, Edmund Halley a aratat ca: cometa aparuta în 1682 este identica cu cele din 1607 si 1531, si a prezis cu succes întoarcerea cometei, care a reaparut în 1758.Aparitiile Cometei lui Halley sunt relatate înca din anul 240 î.Hr.Cometa lui Halley a trecut pe lânga Soare cel mai recent în anul 1986.În luna Martie a acelui an în timp ce cometa se îndeparta de Soare au fost surprinse imagini de la transmise de catre Vega 1 si 2, statii de transmitere sovietice, de catre Giotto, lansat de catre Agentia Europeana pentru Spatiu, si de pe 2 statii Japoneze.

Compozitia

O cometa este formata din nucleu, aratând ca o stea privita cu ochiul liber, învelit într-un nor nebulos numit coama. Astronomul american Fred L. Whipple a dovedit, în 1949, ca nucleul unei comete, care continea de fapt toata masa acesteia, este de fapt un “bulgare murdar” o aglomerare de gheata si praf.
Dovezi, pentu teoria “bulgarului”, sunt foarte multe. În primul rând, gazele si particulele observate în coamele si cozile cometelor sunt cele mai multe din gazele, moleculele, radicalii, din cele mai obisnuite elemente din spatiu: hidrogen, carbon, nitrogen si oxigen. Radicalii, de exemplu, ai CH, NH si OH pot fi rupte din moleculele stabile CH 4(metan), NH3(amoniu), H2O(apa), care pot exista înghetate sau mai complex, sub forma unor compusi foarte reci în nucleul cometei. Alt lucr