CONSTANTIN BRÂNCOVEANU


Situatia politico-militara internationala
de la sfârsitul secolului al XVII-lea.

În a doua jumatate a secolului al XVII-lea situatia internationala era deosebit de complexa. Rivalitatea dintre Franta si Habsburgi a determinat pe Ludovic al XIV-lea sa caute sa mentina relatii bune cu statele din rasaritul Europei - Imperiul Otoman, Polonia, dar si cu nobilimea maghiara, în încercarea de a le atrage împotriva Vienei.
Catastrofa militara a otomanilor la Viena, în 1683, a permis austriecilor sa initieze o politica de expansiune catre Ungaria si sud-estul Europei. Atât Habsburgii, cât si Polonia, au manifestat dorinta clara de a controla inclusiv Tarile Române.

Situatia Tarilor Române la sfârsitul secolului al XVII-lea.

Obligata la o politica de defensiva Poarta a încercat sa-si întareasca controlul asupra Tarilor Române. În fata crizei puterii otomane domnii români au promovat o politica antiotomana, în încercarea de a mentine fiinta statala si a respinge dorintele Marilor Puteri de a partaja spatiul românesc.
Politica lor de echilibru a urmarit obtinerea libertatii de miscare si înlaturarea suzeranitatii otomane. Dupa ce institutia domniei fusese la discretia boierimii si a gruparilor sale, în aceasta perioada se remarca tendinta de întarire a autoritatii domnesti. Afirmarea în rasaritul Europei a Rusiei, ca mare putere, i-a determinat pe unii voievozi munteni si moldoveni sa întrevada în aceasta un sprijin impotriva turcilor, stabilind contacte diplomatice cu noua putere, in speranta unui ajutor eficace.


Înscaunarea si programul de consolidare a domniei lui
Constantin Brancoveanu

În 1688 a fost ales domn al Tarii Românesti marele boier Constantin Brâncoveanu, fiul lui Papa Brâncoveanu si al Stancai Cantacuzino.
Stralucit politician, diplomat si om de cultura, Constantin Brâncoveanu a desfasurat, dupa expresia lui Nicolae Iorga, ”o politica de cumpatare, dar practica; putin stralucitoare, dar foarte folositoare“.
El a de