Titlul Referatului
Secretarul de stat american Dean Acheson, fragment din adresa radiodifuzatã de la Bruxelles, Tratatul Atlanticului de Nord, 18 martie, 1949.
Înaintea primelor conferinte dintre W. Churchill si F.D. Roosevelt din perioada rãzboiului, o prognozã elaboratã de Serviciile Americane de Informatii care se referea la pozitia postbelicã a U.R.S.S., concluziona [1]: "Odatã cu înfrângerea Germaniei, nu va mai exista nici o putere în Europa care sã se opunã fortei militare colosale [a U.R.S.S.-n.n.]…Pentru viitor concluzia este evidentã. Dupã ce Rusia va deveni un factor decisiv în rãzboi, ea trebuie sã primeascã orice asistentã si trebuie fãcute toate eforturile pentru a-i obtine prietenia. De asemenea, este fãrã îndoialã cã în urma înfrângerii Axei ea va domina Europa si este mult mai important sã dezvoltãm si sã pãstrãm cele mai prietenesti relatii cu Rusia". Previziunea unei ere a bunelor intentii între S.U.A.si U.R.S.S. a fost caracteristicã pentru neasteptata si utopica naturã a diplomatiei americane din timpul rãzboiului. În mod iluzoriu, aceasta presupunea cã rãzboiul nu era decât o întrerupere a unei stãri normale de armonie între natiuni, pentru pedepsirea agresorilor si a criminalilor de rãzboi, o cruciadã ideologicã în care tãrile aliate erau egale din punct de vedere moral si, odatã ce rãzboiul se va termina, vechea armonie si lupta mondialã pentru putere va lua sfârsit. Implicatia acestei utopii a fost clarã : S.U.A. nu si-au luat nici o mãsurã de precautie împotriva "nobililor" aliati din timpul rãzboiului, în anticiparea unei posibile dezintegrãri a aliantei si în eventualitatea unor ostilitãti. Permanentele semnale ale ostilitãtii si suspiciunii sovietice pot explica aceste previziuni optimiste. De-a lungul întregului rãzboi, U.R.S.S. a suspectat în mod constant S.U.A. si Marea Britanie de intentii necinstite. Conducãtorii americani, fãrã a tine seama de prognozele serviciilor de informatii, au gãsit imediat o explicatie pentru suspiciunea sovieticã. Ei percepeau politica externã a U.R.S.S. nu în termenii dinamicii interne ai regimului comunist si în dusmãnia lui pentru toate natiunile necomuniste, ci numai ca pe o reactie a Uniunii Sovietice la politica dusã de occidentali. Atitudinea Moscovei era perceputã numai prin prisma actelor antebelice : interventia aliatilor cu scopul de a rãsturna regimul sovietic si, dupã acest esec, stabilirea de cãtre Franta a unui cordon sanitar în Europa de Est, cu scopul de a feri restul continentului european de virusul comunist. Pe lângã acestea se adaugã respingerea de cãtre occidentali în anii `30 a initiativei sovietice de a se constitui o aliantã împotriva lui Hitler si, în mod special, acordul de la München din 1938, care a distrus Cehoslovacia si i-a deschis lui Hitler portile cãtre est. Eforturile occidentalilor în încercarea de a îndepãrta de vest pericolul hitlerist, directionându-l spre est, erau considerate motivele principale ale ostilitãtii sovietice. Occidentalii, pentru a modifica aceastã atitudine, trebuiau sã demonstreze Uniunii Sovietice, prin dovezi de prietenie, bunele lor intentii. Problema principalã, în viziunea lor, era nu dacã pentru lumea postbelicã cooperare sovieticã va fi obtinutã, ci când va fi ea stabilitã. Dizolvarea Cominternului, reducerea ideologiei comuniste, noua emfazã a nationalismului rus, relaxarea restrictiilor impuse bisericii si, nu în ultimul rând, declaratiile fãcute de sovietici în limbajul pãcii, al democratiei si libertãtii i-a convins pe occidentali sã perceapã în U.R.S.S. un nou prieten. Presedintele Roosevelt si consilierii sãi au avut certitudinea cã la Ialta s-au stabilit relatii mult mai amicale cu U.R.S.S. Stalin, demonstrându-si bunãvointa, a fãcut concesii la subiectele importante. În problema membrilor Natiunilor Unite si-a redus pretentiile pentru 16 locuri (ce ar fi revenit pentru fiecare republicã sovieticã) la numai trei, afirmând cã va sprijini S.U.A. dacã vor ridica pretentii de paritate. În Germania, el a acceptat o zonã de ocupatie francezã si primirea Frantei în Comisia de Control, precum si o unicã administratie pentru toate zonele de ocupatie. Mai mult, prin Declaratia privind Europa eliberatã, Stalin a promis organizarea de alegeri libere si autoguvernarea în Europa de Est. Rãspunzând dorintelor militare americane pentru Orientul Îndepãrtat, el a promis cã va intra în rãzboi împotriva Japoniei. Nu în ultimul rând, el a exprimat speranta cã vor urma cincizeci de ani de pace si puternicã cooperare. Se poate spune cã a fost o minune cã, la Conferinta de la Ialta, delegatia americanã a avut o dispozitie de "exaltare supremã". Harry Hopkins, consilier apropiat al presedintelui, afirma [2] : "Noi suntem ferm convinsi cã am câstigat prima mare victorie a pãcii, si prin noi mã refer la noi toti, întrega rasã umanã civilizatã". Aceastã pãrere poate fi completatã cu ajutorul cuvintelor secretarului de s...
