Cultura si civilizatia romana

Educatia copiilor era orientata in sens practic si in acela de a-i forma in spiritul integrarii lor in viata colectivitatii, deci si in sensul de a sti cum sa-si exercite drepturile si îndatoririle.
Scoala primara începea la vârsta de 7 ani. Ea era tinuta de un dascal de profesie care ii invata pe copii sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, sa repete si sa recite texte literare.
Familiile bogate nu isi trimiteau copii la scoala populara ci ii incredintau unui pedagog.
La vârsta de 12 ani copii treceau la scoala de gramatica. Aici studiau limba latina timp de 4 ani, dar mai ales limba greaca, precum si autorii clasici respectivi. Elevii faceau exercitii de lectura, recitau, li se dadeau lectii de dictie, invatau figurile de stil.
Împlinind vârsta de 17 ani, tinerii din familiile înstarite isi puteau continua studiile la scoala de retorica. Aceasta era indispensabila pentru o cariera politica. Predarea se facea in limba greaca.
Pe lânga aceste scoli mai existau altele care formau anumiti specialisti (medici, arhitecti, juristi).
Si literatura latina isi datoreaza începuturile literaturii grecesti. Capodopera lui Ovidiu, Metamorfozele, foloseste aproape exclusiv teme literare grecesti.
Publius Vergilius Maro este in permanenta constient de importanta si de înalta demnitate a functiei sale de poet. El a scris Bucolicele, in care canta farmecul vietii simple in mijlocul naturii.
Hesiod i-a inspirat Georgicele, poem in ale carui patru carti poetul trateaza despre agricultura, pomicultura, zootehnie si apicultura.
Cu acelasi scop de a exalta virtutile romane si de a slavi persoana si epoca lui Augustus Vergiliu a scris grandioasa epopee a latinitatii, Eneida.
Quintus Horatius Flacus a scris satire având ca obiect diferite vicii ale contemporanilor, epistole cu subiecte filosofice si, partea cea mai valoroasa a operei sale-ode.
Bogata creatie poetica a lui Publius Ovidius Naso s-a desfasurat in trei etape distincte.