CULTURA SI CIVILIZATIE

DESPRE CULTURA

1. Nevoia perspectivei

Adeseori, incercand sa se raspunda la intrebarea ce este cultura?, se prezinta celebrul caz al lui Miguel de Unamuno y Jugo. Adresandu-se participantilor la dezbaterea intitulata Viitorul culturii, organizata la Madrid, de catre Liga Natiunilor, Unamuno a declarat ca dupa 40 de ani de profesorat el nu stie ce este cultura. Dincolo de senzationalul cazului, eventual de scepticismul autorului, se ascunde insa o chestiune mult mai profunda: cultura este un fenomen social foarte complex (nu in sensul sociologic al conceptului de fenomen social), aproape imposibil de prins intr-o definitie stricto sensu. Asa se explica faptul ca toate incercarile de a defini cultura dupa schema logica clasica - prin gen proxim si diferenta specifica, preocupare, oricum, nu mai veche de secolul al XIX-lea, s-au dovedit, daca nu imposibile, cu siguranta unilaterale. Cele 163 de definitii, din aproape 300 inregistrate, trecute intr-o analiza intreprinsa de americanii Alfred L. Kroeber si Clyde Kluckhohn, in 1952, vin sa probeze, prin varietatea lor, dificultatea circumscrierii sintetice, printr-o insumare de trasaturi congruente, necesare si suficiente, a culturii.

Nici incercarea de a se porni de la sensul originar al termenului nu a dat roade. Este adevarat ca termenul cultura provine din latinescul cultura, culturae, numai ca in antichitate romanii foloseau acest termen cel mai adesea in intelesul originar de cultivare a pamantului, ca actiune de transformare a naturii, sens care, in multe limbi romanice, s-a perpetuat pana astazi. Intelesul celalalt al culturii, cultura animi, si opus lui cultura agri, ca educatie in sens larg, a spiritului indeosebi, inteles provenind din mediile intelectuale ale Romei antice, este si el prezent printre semnificatiile uzuale actuale ale culturii, fara insa ca o asemenea perspectiva sa devina satisfacatoare si operationala din punct de vedere epistemologic.

In epoca moderna, cele mai