Dacii si lupii


Semnificatii religioase ale numelor etnice
Dupa Strabon, dacii se numira daoi. O traditie conservata de Hesychiusne informeaza ca daos era numele frigian al „lupului”. P.Kreitschmer explicase acest cuvânt prin radacina dhau- a apasa, a strânge, a sugruma.
În Moesia Inferior putem gasi orasul Daous-dava, ce înseamna literalmente „orasul lupilor”.
Deci dacii se numeau ei însisi mai de mult lupi sau „cei care sunt asemenea lupilor”.
Au existat multe triburi care aveau numele de lup, atestate în regiuni destul de îndepartate ca Spania, Irlanda, Anglia, acest fenomen întâlnindu-se si la alte popoare care nu erau de neam indo-european.
Faptul ca un popor îsi trage denumirea de la numele unui animal are întotdeauna o semnificatie religioasa. Mai precis acest fapt nu poate fi înteles decât ca expresie a unui conceptii religioase arhaice. În cazul de fata putem lua în considerare mai multe ipoteze.
Se poate mai întâi presupune ca poporul îsi trage denumirea de la un zeu sau de la un stramos mitic care s-au manifestat sub forma unui lup. Asia centrala cunoaste în mai multe variante mitul însotirii dintre un lup supranatural si o printesa, însotitoare care ar fi dat nastere unui popor. Însa la daci nu avem nici un fel de atestare în acest sens.
O a doua ipoteza ni se ofera: dacii si-ar fi luat numele de la un grup de fugari imigranti veniti din alte regiuni, fie tineri certati cu legea, dând târcoale ca lupii sau haiducii în jurul satelor si traind din prada. Acest fenomen este atestat în Antichitate si Evul Mediu. Este important sa facem distinctie între adolescentii care erau pe durata perioadei initiatice, imigrantii si fugarii. Dar tot acesti tineri se comportau ca „lupii”, erau numiti „lupi” sau se bucurau de protectia unui zeu lup.
În timpul probei initiatice acel tânar trebuia sa traiasca un an întreg ca un lup. La numeroasele popoare indo-europene emigrantii si fugarii erau numiti „lupi”, iar în legile hitite se spunea despre un proscris ca „