Dante Alighieri


Dante Alighieri, unul dintre cele mai reprezentative spirite ale civilizatiei europene si ale umanitatii în întregimea ei, s-a nascut la Florenta, într-o familie de buna reputatie dar cu posbilitati modeste , la 21 mai 1265.
Dupa studii dirijate de caurarul Brunetto Latini cu care a învatat teologie , filozofie , arta poetica , dupa primele afirmari literare în tovarasia lui Guido Cavalcanti , Cino da Pistoia , Lapo Gianni , el a intrat în slujba cetatii . În iunie 1289 a luat parte la lupta de la Campaldino unde florentinii i-au învins pe toscani. Împartite între guelfi - partizani ai papii , si ghibelini - partizani ai împaratului german care revendica suprematia fostului Imperiu roman , cetatile Italiei duceau pe atunci lupte carora le va cadea victima si Poetul florentin apartenent , prin familie , partideei guelfe.
Din tinerete - marcata prin puternica dragoste pentru Beatrice Portinari care îi inspira prima opera , Vita nuova - Dante nutreste idealul nemuririi pe care vrea sa-l slaveasca într-o opera fara precedent . În acest proiect asociaza profunzime de gândire , talent - poetic , eruditie umanista , disciplina scolastica si tenacitate , calitati care fac din el nu numai autorul de-a pururi celebru al Divinei Comedii , dar si un înalt exemplu de realizare umana în slujba unei opere supraumane. Divina Comedie , opera sa de culme impresioneaza pâna astazi nu numai prin elevatia ideilor , bogatia stiintei , maestria alcatuirii , dar mai ales prin constatarea neverosimila ca monumentul este opera unui singur om care a creat în cele mai triste conditii de daruire - acelea ale proscrisului .
Optând între guelfii " negri " - partizani ai papii - si cei "albi" - partizani ai independentei Florentei - pentru cei din urma , Dante este comdamnat în 1302 la exil perpetuu si-si sfârseste zilele pribegind prin cetatile din nordul Italiei. Pâna la hotarul vietii sale el a crezut într-o întoarcere acasa ,
punându-si nadejdea în biru