Decebal catre popor
Viata asta-i bun pierdut Când n-o traiesti cum ai fi vrut! Si-acum ar vrea un neam calau S-arunce jug în gâtul tau: E rau destul ca ne-am nascut, Mai vrem si-al doilea rau?
Din zei de-am fi scoboritori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flacau ori mos îngârbovit; Dar nu-i totuna leu sa mori Ori cine-nlantuit.
Cei ce se lupta murmurind, De s-ar lupta si-n primul rând, Ei tot atât de buni ne par Ca orisicare las fugar! Murmurul, azi si orsicind, E plânset în zadar!
Iar a tacea si lasii stiu! Toti mortii tac! Dar cine-i viu Sa râda! Bunii rîd si cad! Sa râdem, dar, viteaz rasad, Sa fie-un hohotit si-un chiu Din ceruri pâna-n iad!
De-ar curge singele piriu, Nebiruit e bratul tau Când mortii-n fata nu-i tresari! Si insuti tie-un zeu iti par Când râzi de ce se tem mai rau Dusmanii tai cei tari.
Ei sunt romani! Si ce mai sunt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, Zamolxe, c-un întreg popor De zei, i-am intreba: ce vor? Si nu le-am da nici lor pamânt, Caci ei au cerul lor!
Si-acum, barbati, un fier si-un scut! E rau destul ca ne-am nascut: Dar cui i-e frica de razboi E liber de-a pleca-napoi, Iar cine-i vânzator vândut Sa iasa dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus! Voi bratele jurînd le-ati pus Pe scut! Puterea este-n voi Si-n zei! Dar va ginditi, eroi, Ca zeii sunt departe, sus, Dusmanii lânga noi!
DACIA LUI DECEBAL
PERSONALITATEA REGELUI
Dio Cassius descriindu-l pe Decebal spune: "Era priceput în ale razboiului si iscusit la fapta; stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere; pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut". Acest portret entuziast se putea referi numai la o personalitate exceptionala.
NUMELE
Ultmiul rege dac are parte de cele mai multe izvoare atat scrise cat si arheologice. Se accep
