Montesquieu
Despre spiritul legilor

Legile, în întelesul lor mai larg, sunt raporturile necesare care deriva din natura lucrurilor; si, în acest sens, tot se exista are legile sale: Divinitatea are legile sale, lumea materiala are legile sale, substantele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale.
(partea I, cartea I “Despre legi în general”, cap. I, alin. I)



Cartea XIX
Despre legi, din punctul de vedere al raportului lor cu principiile care alcatuiesc spiritul general, moravurile si manierele unui popor


Cartea XIX încheie partea a treia din Despre spiritul legilor; ea se ocupa de factorii de ordin moral si social (moravuri si maniere), dupa ce, în celelalte carti ale acestei parti, autorul tratase despre factorii fizici: influenta climei si a terenului.
Considerând materia foarte vasta si variata autorul precizeaza modul de abordare al capitolelor acestei carti ca punând accent pe ordinea lucrurilor mai degraba decât detalierea lucrurilor însesi. Ca o introducere de asemenea se pune accent pe importanta relatiei dintre lege ca emanând de la organele superioare si cei carora le sunt destinate aceste legi, care pot, dupa caz, sa le respinga, sa se adapteze lesne sau anevoios la ele sau poate chiar sa izbugneasca într-o revolutie deoarece oricât de bune, respectiv bine intentionate ar fi acestea trebuie totusi sa fie adaptate climei, terenului si gândirii poporului respectiv. Ca exemple aduse de Montesquieu ar fi neadaptatea neamurilor germanice la justitia romana ori partii care având un rege educat la Roma s-au revoltat neputându-se adapta la faptul ca el era binevoitor cu toata lumea si accesibil tuturor. Astfel libertatea unui popor care nu este învatat cu ea poate fi chiar daunatoare.
Dar opusul libertatii este tirania. Aceasta în conceptia lui Montesquieu este de doua feluri: una reala, care consta în violenta guvernamântului, si una de opinie, care se face simtita atunci când cârmuitorii statornicesc râ