Doctrina liberala
Ion G. Duca a fost o personalitate marcanta a curentului politic liberal, eminent om de stat, intelectual de mare cultura si talent, calitati manifestate atat pe planul cugetarii politice, cat si pe cel al artei oratorice si creatiei literare. I.G.Duca s-a nascut la 20 decembrie 1879 si si-a incheiat viata la 54 ani, fiind cel dintai prim-ministru in functiune al tarii asasinat de legionari.
Tatal sau a fost cunoscutul inginer Gheorghe Duca, director general al C.F.R. si director al scolii de poduri si sosele.
Dupa studiile primare si liceale absolvite la Bucuresti, intre 1897-1902 a studiat la Paris, obtinand licenta si doctoratul in drept. In politica a debutat in 1907, ca membru al Partidului National Liberal, fiind deputat la varsta de 28 ani, ministru la 35, presedinte al P.N.L. la 51 (in 1930, dupa moartea lui Vintila Bratianu) si prim-ministru la 54 de ani.
Biograful sau, Gheorghe Selten, scria despre el in 1935:’’N-a fost bogat si nu s-a imbogatit’’.
Ideile sale politice pot fi urmarite in conferinta ” Doctrina liberala”, tinuta in 1923 la solicitarea Institutului Social Roman, in cuvantarile parlamentare sau din cadrul partidului, in cartea „Portrete si amintiri” si in memoriile ”Memoriile” aparute postum.
Ca teoritician al politicii, I.G.Duca ne-a lasat cea mai densa si mai clara expunere a continutului liberalismului si neoliberalismului romanesc din primii ani interbelici, in amintita conferinta despre „Doctrina liberala”.Liberalismul epocii respective considera, cum arata autorul, ca „societatile omenesti se dezvolta potrivit unor anume legi, mai presus de vointa oamenilor si ca in aceasta vesnica prefacere datoria organizatiilor politice e sa adapteze formele legale nevoilor sociale impuse de diferite faze ale evolutiuni popoarelor...”Conceptia evolutionista a P.N.L. justifica progresul social ca o necesitate obiectiva si vedea misiunea partidului politic in asigurarea cadrului politico-juridic pentru a croi