Domnia lui Alexandru cel BunAlexandru cel Bun, fiu al lui Roman I, a fost sprijinit în preluareadomniei de catre Mircea cel Batrân. Acesta a devenit domn împotrivavointei regelui Vladislav Iagello, a feudalilor poloni si lituanienisi a lui Witold, mare cneaz al Lituaniei, var cu regele, care ar fivrut sa înscauneze în Moldova pe Ivascu, fiul lui Petru Musat.Alexandru a depus juramânt de credinta regelui Poloniei si lui Witold,la 25 martie 1400, la Brest în Polonia. Acesta a renuntat la TaraSepenitului si la suma împrumutata de Vladislav Iagello de la PetruMusat.Domn din aprilie 1400, Alexandru (supranumit cel Bun) va îngadui luiMircea sa exercite mai multa vreme influenta sa asupra celeilaltedomnii românesti , din Moldova. Interventia sa pe lânga Patriarhia dinConstantinopol va fi hotarâtoare pentru recunoasterea MitropolituluiMoldovei si asezarea acestuia la Suceava (26 iulie 1401) - expresie aindependentei politice a românilor de la rasarit de Carpati, dar si acolaborarii strânse între cei doi domni.Dupa model muntean, Alexandru va organiza structura administrativa atarii, traditia atribuindu-i întemeierea dregatoriilor. În acestcontext, a fost fixat si hotarul dintre Moldova si Tara Româneasca înzona Dunarii de Jos, unde se interfera autoritatea conducatorilorpolitici de la Suceava si Târgoviste.În virtutea unei traditii politice initiate de primii Musatini,Alexandru a încheiat o întelegere cu regele Poloniei, WI. Jagello,recunoscându-i suzeranitatea (12 martie 1402). Aceasta optiunepolitica era menita sa contracareze pretentiile dominatoare aleUngariei, sa întareasca unitatea antiotomana si sa stimuleze, prinprivilegiile ce le-au fost date la începutul secolului al XV-lea,bogatul comert de tranzit desfasurat prin Moldova de negustoriilitoveni si craioveni. În 1403, Mircea cel Batrân a reînnoit si elalianta cu Vladislav Iagello, prin intreventia domnului Moldovei. Serealiza atunci o tripla alianta între aceste tari. Reînnoireal