Doua cetati
Vreme de veacuri, locul cetatii de resedinta a regilor daci a reprezentat o mare necunoscuta, desi numele sau, Sarmizegetusa Basileion (Sarmizegetusa Regala), ne fusese transmis de catre geograful Ptolemeu, înca din sec. al II-lea d. Hr. Multa vreme s-a crezut ca ruinele romane de la Gradistea – localitate hunedoreana situata în Depresiunea Hategului – apartin unui centru întemeiat pe locul în care fiintase, pâna la cucerirea Daciei de catre romani, cetatea de scaun a regilor daci. Însa, lucrurile nu stau deloc asa, mult cautata cetate fiind descoperita pe culmea Munceului, la 40 de kilometri de Gradiste, mult mai aproape de zilele noastre.

EROARE “LUNG” DE 400 DE ANI

Începând cu sec. al XV-lea, în Europa medievala se crease un curent stiintific, concretizat prin studiul amanuntit al diverselor texte înscrise pe monumentele de piatra (mai de seama din marmura) care datau din epoca romana. În tara noastra, astfel de “pietre scrise” fusesera descoperite în perimetrul satului Gradistea, din tinutul Hunedoarei, apartinând Marelui Principat al Transilvaniei. Un învâtat ce se îndeletnicea cu descifrarea bizarelor înscrisuri antice latinesti, numit Ioannes Mezerzius, a facut cunoscut lumii stiintifice a vremii faptul ca, pe câteva dintre cele 40 de inscriptii provenite din satul Gradustea, descifrase numele “Sarmizegetusa”. S-a crezut ca locul în care, între secolele I î. Hr. si I d. Hr., a fost situata capitala regilor daci, fusese descoperit.
Presupunerea eronata a lui Mezerzius a persistat mai bine de patru secole, pâna în ultimul deceniu al sec. al XIX- lea, când recent înfiinta Societatea Arheologica din orasul Deva a început sa efectueze sapaturi în zona Gradiste, având ca obiectiv scoaterea la lumina a ruinelor antice. Rezultatele au fost mai mult decât surprinzatoare: toate urmele arheologice aratau cu claritate ca era vorba despre un mare centru orasenesc ce data din epoca romana, adica din sec. II – III d. Hr., mult mai recent decât o ce