Dracon si Solon

Problema cea mai stringenta consta în elaborarea unor legi scrise,punându-se capat abuzurilor aristocratiei. O prima reforma,care transmisese sarcina aceasta unui numar de 6 tesmoteti,da gres. Dupa tentativa lui Cilon,care încearca sa puna mâna pe Acropole si sa instaureze tirania la Atena,dar întâmpina rezistenta victorioasa a arhontelui Megacles,din familia Alcmeonizilor,tensiunea se mentine la o cota maxima în orasul învrajbit,si lui Dracon i se încredinteaza misiunea de a trece legile în scris (621). Nu cunoaste bine decât legislatia sa în legatura cu uciderile: de-acum încolo pricina se judeca în fata Areopagului , în cadrul unui adevarat proces,prezidat de rege,sau înaintea tribunalului Efetilor,sustragându-l astfel pe criminal vendetei clanurilor,între acestea si cel învinuit întrerupându-se statul în calitate de arbitru suprem. În pofida severitatii pedepselor prevazute (care a facut ca adjectivul draconic sa fie sinonim cu implacabil),se discern principiile unui drept mai uman,deoarece se diferentiaza diferitele tipuri de ucideri.
Dar cauza profunda care provoaca tensiunea sociala este inegalitatea repartitiei proprietatii funciare. Numai Solon,însarcinat,în urma unui acord unanim,sa restabileasca ordinea în oras (594/593),îndrazneste sa atace problema respectiva în mod direct. Prin seisahteia(reducerea poverii),masura revolutionara ale carei amanunte sunt incomplet cunoscute,Solon suprima arestarea pentru datorii,pedeapsa careia îi cazusera victime atâtia oameni nevoiasi,redusi la sclavie de catre marii proprietari; elibereaza serbii si „manosul pamânt al patriei”din care smulge bornele ipotecare. Este prima data când,în lumea greaca,se ia o masura atât de îndrazneata,facând ca,în mod complet deliberat,interesele statului sa treaca înaintea celor particulare,ale marilor proprietari în cazul de fata,deposedati de samavolnicele lor achizitii din ultimele decenii. Hectemorii dispar,repusi,fara îndoiala,în posesia propriilor lor buc