Drept si credincios



La 8 februarie 1431, un grup de nobili venind din Tara Româneasca i-au facut pe multi locuitori din Nürnberg, pe atunci orasul dietelor imperiale, sa sfideze frigul si sa ia parte la un eveniment istoric important: imparatul Sigismund de Luxemburg acorda domnia Tarii Românesti lui Vlad, cel care traise la curtea sa vreme de 8 ani. Chiar în aceea zi, imparatul Sigismund daruia alesului sau un colier si un medalion de aur având gravat un dragon, însemnul Cavalerilor Ordinului purtând numele misticului animal. Ordinul Dragonului era un medalion de aur reprezentând un balaur încolacit în cerc. Deasupra era o cruce ce avea scris pe verticala “O cât de milostiv este Dumnezeu”, iar pe orizontala “Fii drept si credincios”.
În asteptarea încoronarii, Vlad si familia sa pleaca la Sighisoara, în Transilvania, unde întemeiaza o monetarie, activitate ce-i va permite o îmbogatire rapida si ii va deschide drumul catre tronul Tarii Românesti. Pentru primele doua monede batute, Vlad va folosi însemnul dragonului. Acest lucru explica faptul ca la români, al caror fond de cuvinte este în majoritate latin, l-au poreclit Dracula (din latinescul Draco-Onis). În limba româna drac înseamna diavol. Prin urmasi porecla s-a transformat în nume, Vlad, cel de-al doilea fiu al sau, fiind cunoscut astfel. Numele de Draculea-asa iscalea el :Draculya, în scrisoarea sa din 1476 adresata sasilor - face parte din categoria antroponimelor românesti terminate în –ulea, asa cum sunt de pilda, Mamulea, Tatulea, Radulea etc. Faptul ca parintele sau era poreclit Dracul - Vlad Dracul - ne sugereaza o explicatie a poreclei lui Tepes: ea ar însemna deci fiul Dracului, asa cum Tatulea ar însemna fiul lui Tatul, iar Radulea fiul lui Radu.
Dar poporul i-a mai zis într-un fel: Tepes, din cauza pedepsei capitale pe care o aplica de preferinta: tragerea în teapa. N-a fost însa un inovator în ce priveste aceasta pedeapsa: ea exista de mult si se aplica si de alti cârmuitori, unii chiar