Educatia în Grecia


Aceeasi varietate – dupa regiuni si în functie de conditiile economice si sociale – este evidenta si în domeniul educatiei, al obiceiurilor, al vietii familiare. În liniile generale însa acestea au aspecte constante în treaga lume greceasca a epocii clasice.
La nasterea unui baiat era obiceiul sa se atârne la usa dinspre strada o ramura de maslin, iar la nasterea unei fetite, o coroana cu panglici de lâna. Dupa câteva zile de la nastere avea loc ceremonia de purificare când în mod simbolic noul nascut era „prezentat” flacarii focului din camin. Apoi tatal îl lua în brate – semn ca îl cunostea ca fiul sau legitim. Dupa care toti membrii familiei – si sclavii casei – îi aduceau noului nascut un dar. Daca tatal nu-l recunostea, sau daca familia nu avea mijloace sa-l creasca, copilul era parasit într-un loc public, lasat cui voia sa-l ia; si de obicei se gasea cine sa-l ia si sa-l creasca; daca nu de altceva, cel putin ca sa-l vânda mai târziu ca sclav. Daca nu se gasea nimeni sa-l ia, îl lua statul, si copilul era crescut pe spezele statului – fapt pentru care el urma apoi sa despagubeasca statul, altmiteri putea sa ramâna sclav. Dar cel putin în Atena si mai ales în perioada clasica, abandonarea unui nou-nascut era un fapt rar, nu un fapt curent ca în Sparta.
Informatiile de care dispunem cu privire la educatia copiilor sunt cele referitoare la situatia din Sparta si Atena. Sistemele educative în cele doua state erau fundamental opuse.În statul spartan copilul apartinea familiei numai pâna la vârsta de 7 ani; dupa care un spartan era total la dispozitia statului – pâna la vârsta de 60 de ani! Educatia spartana consta în exercitii fizice dure si antrenament militar urmarindu-se sa i se formeze copilului sau tânarului un desavârsit spirit de disciplina, de supunere oarba. Precum si capacitatea de a suporta cele mai absurde privatiuni si mizerii fizice: umblând desculti si cu capul ras, antrenându-se complet goi, muncind mizerabil si