Elisabeta I a Angliei - viata




Elisabeta I ( 7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regina a Angliei si regina a Irlandei din 17 noiembrie 1558 pana la moartea sa.

S-a nascut in 1533, din casatoria lui Henric al VIII-lea al Angliei cu Anne Boleyn, care, cu putin timp dupa nasterea fetei, a fost decapitata. Avea trei ani cand toata lumea din curte a uitat de ea, unde pana atunci fusese rasfatata. Era o fata inteleapta, invatata, cu un caracter violent, dar stia sa ramana si izolata; a crescut intre intrigi si comploturi, care au facut-o precauta si banuitoare.

In 1558, la numai douazeci si cinci de ani, la moartea sorei sale Maria, i se incredinteaza soarta tarii, care a devenit slaba si saraca in urma razboaielor si a luptelor religioase. Elisabeta jura ca ii va purta de grija pana la moarte. Aceste cuvinte au constituit pentru ea un juramant cat se poate de real, lucru de care ministrii si consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stapane. Fiind convinsa ca soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, in timpul celor patruzeci si cinci de ani de domnie isi indeplineste sarcina cu multa maiestuozitate si siguranta in sine.

Domnia reginei Elisabeta este denumita era elisabetana sau epoca de aur, fiind marcata de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. Marii dramaturgi William Shakespeare, Christopher Marlow si Ben Johnson au avut o cariera infloritoare in timpul domniei reginei Elisabeta.

In plus, in aceeasi perioada, Francis Drake a devenit primul englez care a inconjurat globul; Francis Bacon si-a expus viziunile filosofice si politice si s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh si Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost o domnitoare temperamentala si uneori indecisa. Indecizia sa, considerata a fi un defect de catre consilierii sai, a salvat-o deseori de aliante maritale si politice nefericite. Asemenea tatalui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie si proza. Domni