Elocinta

Educatia în Grecia asigura coeziunea cetatii

EDUCATIA MILITARA. În Sparta, de la vârsta de 7 ani copilul iesea de sub protectia familiei, intrând apoi în complexul sistem de educatie colectiva organizata în stat. Supus unor exercitii dure si unei discipline severe având ca scop atât cresterea rezistentei fizice, cât si a fortei morale, tânarul se pregatea sa devina soldat. Timpul acordat educatiei intelectuale era redus si se limita la cântecul coral, la studierea poetilor nationali, la desprinderea unei morale civice exigente. Dispretuind elocinta, sistemul educativ spartan îi îndrepta pe tineri în directia unei exprimari concise si sintetice, ramase pâna astazi cu numele de aconism.
Tinerele fete practicau aceleasi activitati sportive si muzicale ca si baietii, pentru a deveni bune mame de razboinici.

MODELUL ATENIAN. La Atena, tatal dispunea de educatia copiilor pâna la varsta de 18 ani, acest lucru constituind o indatorire civica. Parasind tovarasia exclusiva a femeilor, baietii de 7 ani incepeau scoala, în timp ce fetele ramâneau a fi educate în familie. Educatia se realiza în scoli particulare elevii deprizând scrisul si cititul, notiuni de aritmetica si muzica, pentru ca dupa varsta de 14 ani educatia fizica sa capete caracter preponderent în palestre, apoi în gimnaziile publice, la Academia sau Liceu. Deosebit de important pentru formatia intelectuala si morala a copiilor atenieni era studiul poemului Iliada si Odiseea ale lui Homer, al poemului didactic al lui Hesiod intitulat Munci si zile sau al celor lui Solon.
Cei care dispuneau de mijloacele materiale îsi continuau studiile la scolile sofistilor si ale retorilor, care aveau scopuri exclusiv practice: cel de a-i învata pe tineri arta elocintei si tehnica convingerii publicului, ambele indispensabile carierei politice.

TEATRUL SI VALOAREA SA EDUCATIVA. Modalitate de educare, teatrul reusea sa trezeasca constiinta cetateanului, sa-l conduca