Etnogeneza romanilor

Atunci când vorbim despre etnogeneza romanilor, ne referim la formarea poporului roman deoarece „etno” înseamna popor, iar „geneza” este denumirea in latina a cuvântului formare. Formarea poporului roman a durat mai bine de 165 de ani. Acest proces a început, in urma cuceririi Daciei de catre romanii in anul 106, in sec. al II-lea pana la sfarsitul sec. al VII-lea începutul sec. al VIII-lea.
Intotdeauna când vorbim despre procesul de etnogeneza, vorbim in primul rând despre procesul de romanizare. Romanizarea este un proces complex si de lunga durata care presupune adoptarea de catre populatia autohtona a obiceiurilor, traditiilor si a modului de viata romanic, dar in special adoptarea limbii latine.
Factorii principali ai romanizarii sunt reprezentati de armata, urbanizare, religie si cel mai important factor fiind reprezentat de limba latina.
Armata romana era reprezentata in Dacia de legiunii precum Legiunea XIII Gemina si Legiunea V Macedonica (166-167) si totodata mai era reprezentata si de trupe auxiliare care erau alcatuite din cohorte si alae. Veteranii erau lasati la vatra si primeau cetatenie romana si un lot de pamant, iar tinerii dacii erau angajati in armata romana.
Datorita urbanizarii s-au realizat orase dupa stilul romanic care erau impartite dupa rang. Cele de rang superior purtau numele de colonii (ex: Sarmisegetusa, Apullum, Drobeta, Napoca etc.) si cele de rang inferior erau denumite municipii (ex: Potaissa). S-au facut schimbari si in mediul rural, in care au fort construite asezarii dupa model romanic care purtau diferite denumirii precum pagus, villa rustica, canabae.
Un alt factor al romanizarii îl constituie religia. Fenomenul de „sincretism religios” (=adorarea unei divinitati care era alcatuita din mai multe zeitati romane, dacice si chiar grecesti) s-a produs datorita procesului „interpretio romano”, care înseamna adorarea unor divinitati romane sub nume dacice (Zalmoais si Bendis).
Cel mai important fact