Europa feudala - analiza




Europa feudala
In ciuda atacurilor brutale din exterior, la inceputul secolului al XIX-lea Europa lua nastere si feudalismul devine sistemul social dominant.
Evul mediu este un termen general folosit pentru a se referi la istoria Europei intre anii 1000 si 1500 e.n. Aceasta perioada este o epoca determinanta in dezvoltarea culturii si societatii europene. La inceput, Europa Centrala si de Vest erau pe cale de a iesi din luptele crancene duse cu intrusii externi si interni. Insa spre sfarsitul acestei perioade, dupa mai multe declinuri si perioade de dezvoltare, de multe ori chiar prin utilizarea energiei barbarilor ostili, si-a inceput expansiunea politica si culturala o Europa mai mare si mai dinamica, in urma careia si restul lumii a trecut prin schimbari definitive.
Europa a dus mult timp lipsa de resurse naturale utilizabile, iar reteaua rudimentara de comunicatii abia putea lega localitatile mici si imprastiate. Comertul era slab dezvoltat, iar
majoritatea comunitatilor erau autarhice; atat alimentele cat si uneltele si le confectionau
singuri.
Comertul se baza pe troc in loc de bani. In cazul unor recolte proaste, supravietuirea unor comunitati sau a unor indivizi era in primejdie si erau expuse atacurilor hoardelor nomade, cum erau vikingii.
Astfel era necesara o protectie mai buna a comunitatilor, dar de multe ori chiar si puterea centrala era destul de slaba, si intotdeauna prea departe pentru a interveni in caz de urgenta.

Sistemul feudal
Toti acesti factori au hotarat in mare parte structura societatii europene inaintea erei feudale clasice. Epocile urmatoare au numit rezultatul acestui proces feudalism, dar nu a fost nimic sistematic in formarea lui. Individul in cautarea securitatii a cerut protectie de la un lider local, acceptand rolul de supus al acestuia.
Relatia feudala in evul mediu insemna o interdependenta personala. Feudalul se angaja sa-si apere vasalul, in schimb vasalul jur