EVOLTIA AERONAUTICII ROMANESTI
VUIA NO. 1 (1905)
Experimentarea acestui avion s-a facut pe o portiune a drumului comunal dintre Montesson si Sena. In ziua de 18 martie 1906, pilotat de inventatorul si constructorul sau, inginerul roman Traian Vuia, avionul a parcurs in zbor o distanta de 12 m, la inaltimea de aproape 1 m.
Acesta a fost primul zbor din istoria aviatiei al unei aeronave mai grele decat aerul, care s-a desprins de la pamant numai datorita fortei motorului sau, fara nici un fel de mijloace sau instalatii auxiliare.
Avionul Vuia No. 1 era monoplan parasol, cu aripile atasate la partea de sus a unui cadru metalic mobil, care impreuna cu cadrul fix, constituia scheletul aparatului. Cele doua aripi puteau fi pliate si stranse asemenea unei umbrele, inlesnindu-se astfel transportul si garearea aeroplanului. Pe cadrul superior se aflau : motorul, elicea si carma de directie. De cadrul inferior erau fixate patru roti cu pneuri. Cele din fata aveau arcuri amortizatoare si erau orientabile. Tot pe cadrul inferior se gaseau montate partile componente ale motorului : generatorul, rezervorul cu anhidrida, rezervorul cu petrol lampat, dispozitivelepentru comanda carmei de directie si a motorului, precum si scaunul pilotului. Legatura intre cadrul inferior si cel superior era realizata printr-un ansamblu de patru tuburi de otel, care porneau din dreptul fiecarei roti si se impreunau in varf, doua cate doua, formand doua triunghiuri cu varful in sus. Intre varfurile acestor triunghiuri era montat transversalun tub de otel, care suporta cadrul superior solidar cu aripile.
Traian Vuia a fost nevoit sa realizeze pentru avionul sau un motor de conceptie proprie. In acest scop el a folosit un motor Serpollet (motor de automobil), cu abur, pe care l-a transformat radical, adaptandu-l pentru functionare cu anhidrica carbonica. Motorul rezultat din aceasta transformare dezvolta o putere de 20C.P. In urma unor modificari succesive, el a realizat in luna august 1906 aparatul Vuia No. 1- bis, care avea 930 de rotatii pe minut si o greutate de 275 kg.
VUIA NO. 2 (1907)
Fata de primul model Vuia No. 1 si de varianta acestuia Vuia No. 1 - bis, aeroplanul Vuia No. 2 prezenta unele noutati. Astfel pentru imbunatatirea calitatilor de zbor, el a fost echipat cu un motor cu explozie, tip Antoinette, de 24 C.P., cu 8 cilindri care cantarea 85 kg.
Rezervorul de benzina, cu o capacitate de 4.5 l era plasat deasupra motorului, care era montat pe un suport din tevi de aluminiu. La partea dinapoi a aeroplanului erau montate: carma de directie, un stabilizator si un profundor. In plus au fost montate arcuri amortizoare si la rotile din spate. In ultimul sau zbor efectuat pe campul de la Bagatelle in ziua de 17 iulie 1907, aeroplanul Vuia No. 2 a strabatut distanta de 70m.
VLAICU No. 1 (1910)
De la primul zbor cu acest avion constructorul nu i-a mai adus nici o modificare, fapt la care a contribuit si iscusinta de care Aurel Vlaicu a dat dovada pilotand avionul.
"Aeroplanul Vlaicu este cel mai simplu, cel mai usor si cel mai lesne de pilotat."
Un singur tub de aluminiu, lung de 10 m, sustine toate elementele principale ale aeroplanului, dispuse din fata spre spate astfel : profundorul, directia dubla, elicea tractiva, aripile, elicea propulsiva si suprafetele fixe, care formau ampenajul fix al avionului. Carma de urcare si coborare, fixata printr-o articulatie mobila la capatul anterior al tubului era formata dintr-un cadru de frasin, curbat si imbracat, ca si celelalte suprafete, cu panza cauciucata, extrarezistenta. Aeroplanul Vlaicu este singurul dintre monoplane care are carma de inaltime in fata. Pe lonjerul central, la o departare de 4 m de carma de inaltime, se afla fixate in mod rigid aripile de forma parabolica.
Ramele lor construite din lemn de brad, curbat la etuva, sunt imbracate cu panza impermeabila (cele mai usoare construite pana acum).
Trenul de aterizare avea la partea anterioara doua roti independente, cu pneuri si cu amortizoare confectionate din rondele de cauciuc. La partea dinapoi era dispusa o roata mai mica, fixata de nacela printr-o furca cu arcuri spirale din otel. Aeroplanul mai avea o patina mediana pentru amortizarea socurilor ...