Expeditii






In cautarea drumului care ducea spre Orient, marinarii europeni s-au aventurat cu indarjire pe oceane si au schimbat cursul istoriei. Pe vapoarele lor mici si fragile au cutreierat toate tarile Pamantului, punand capat izolarii dintre continente.

In secolul al XV-lea in Europa erau deja multi marinari experimentati si multe corabii. Cu toate acestea, navigatorii se departasera doar in cazuri exceptionale de apele mai sigure ale Marii Mediterane si cele din aproprierea tarmului Oceanului Atlantic. Schimburile comerciale cu Orientul se desfasura mai ales pe uscat. Marfa trecea de la un negustor la altui, unii dintre occidentali ajungand pana in "Indii"; astfel era denumita India si Asia Orientala de catre europeni. In constiinta europenilor Asia, Africa si oceanele erau invelite in mister. In imaginatia lor aceste regiuni erau populate de monstri, fiinte din basme, de oameni fara capete si figuri legendare. Ei credeau ca in Africa domneste un imparat crestin, popa Ioan.

Prin anii 1400, negustorii arabi, care navigau pe drumul maritim ce lega India de Africa de Est, deci pe oceane "adevarate", se pare ca stiau mai multe despre lumea reala decat navigatorii europeni, dar nu peste mult timp a inceput secolul expeditiilor extrem de indraznete.

Henrik marinarul

Portugalia intinsa de-a lungul coastei Oceanului Atlantic, era evident un punct de pornire extraordinar de bun pentru navigatia oceanica, dar portughezii nu ar fi realizat prea multe fara talentatul print Henrik (1394-1460). De obicei este pomenit ca Henrik marinarul, cu toate ca nu a participat niciodata la vreo expedite organizata de el. In 1415 a fost prezent la cucerirea teritoriului marocan Ceuta, dandu-si seama ca prin extinderea in Africa pot obtine un rol de conducere in comertul cu aur, sclavi, fildes de elefant si vin. A sperat probabil, ca va putea incheia o alianta cu popa Ioan. A pornit mai multe expeditii spre sud, pe coastele de vest ale Africii, iar in Sagres a infiintat un centru