Filologul elenist
Filologul elenist U. von Wilamowitz Moellendorf a afirmat ca grecii au fost “cel mai credincios popor din lume”. Religia grecilor antici este impresionabila, plina de taine si colorituri specifice, formând nenumarate legende, mistere despre modul în care grecii antici au vietuit pe parcursul timpului. Civilizatia grecilor antici a fost împartita în mai multe perioade. Astfel, cercetatorii presupun sapte perioade:
Perioada cretana.
Perioada aheeana.
Perioada Geometrica (1025-700 î. Hr.).
Perioada arhaica (700-500 î. Hr).
Perioada Clasica (500-323 î. Hr.) - o perioada de mare înflorire a culturii grecesti.
Perioada elenistica (323-31 î. Hr.) - unde intervine amestecul civilizatiei grecesti cu civilizatia orientala.
Perioada romana de la 31.î. Hr.
Cercetatorii religiei grecesti nu aveau la îndemâna ca izvoare scrise pentru perioada mai veche decât celebrele poeme ale lui Homer, Iliada si Odiseea. Însa, în1952 învatatii englezi M.Ventris si J. Chadwick au izbutit sa descifreze unele inscriptii descoperite la Micene si Pylos, apartinând civilizatiei greco-aheene. Aceste inscriptii au dat la iveala numirile principalelor divinitati grecesti adorate înca din perioada aheeana. Descoperire foarte importanta, dar pentru a cunoaste religia grecilor antici în general, se folosesc numeroase alte izvoare: literare, epigrafice si arheologice.
a) Izvoare literare. Între acestea figureaza lucrari poetice si lucrari istorice sau de eruditie. Cele mai importante lucrari poetice sunt celebrele pome ale lui Homer, Iliada si Odiseea, care au avut o mare influenta asupra religiei grecilor din perioada clasica. Operele lui Heriod ( sec.VIII-VII),”Theogonia” si „Munci si zile”, la fel si „Odele triumfale” ale poetului liric Pindar si tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide, si nu în ultimul rând istoriile lui Herodot, au servit ca izvoare pentru cunoasterea religiei grecilor antici.
b) Izvoare epigrafice. Acestea sunt de fapt tot izvoare scrise, dar si arheologice,