Geneza expansiunii europene
Dintre evenimentele care au marcat începutul erei moderne nici unul nu a avut urmari mai însemnate decât descoperirea Americii si a drumului maritim spre Indiile Orientale. Cu aceste descoperiri începe expansiunea care avea sa impuna celorlalte continente stapânirea Europei si suprematia civilizatiei europene.
Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, Europa a suferit mai multe lovituri. Cele mai puternice au fost din partea popoarelor scandinave, care, în sec. VIII d.Hr., au început o serie de expansiuni teritoriale. Acesti marinari razboinici sunt cunoscuti sub numele de vikingi sau nordici. Principala cauza a expansiunii a fost probabil suprapopularea, si este posibil ca la început vikingii sa fi debarcat în noi regiuni pentru a face comert. Însa ei si-au dat seama curând ca le pot cuceri si stapâni. Imboldul de a parasi Scandinavia i-a determinat pe vikingi sa caute pamânturi nefolosite.
Vikingii s-au îndreptat în trei directii principale: cei care au traversat Atlanticul erau în mare parte norvegieni si au întemeiat orasele Dublin (840), Wexford si Limerick de pe coasta irlandeza; cei care au traversat Marea Nordului si au atacat coasta de rasarit a Marii Britanii, invadând nordul si vestul Europei, erau danezi; iar, vikingii suedezi, cunoscuti sub numele de veregi, au traversat marile fluvii de pe teritoriul Rusiei de astazi, ajungând în Constantinopol, chiar si în Bagdad.
Luptatori de temut, celebri pentru accesele de furie razboinica, vikingii erau pagâni. Nu respectau bisericile si manastirile, bogatiile acestora fiind tintele lor principale.
Europa apuseana a ajuns sa cunoasca cea mai mare parte a Asiei prin geografi arabi din Evul mediu. Ei au furnizat primele informatii despre regiunile din interiorul peninsulei Arabia, au îmbogatit cunostintele mostenite de la autorii antici despre Iran, India (pâna la extremitatea ei sudica) si Asia centrala. Ei cunosteau marile podisuri din Asia centrala si au fost primii care au furn