Georgieni si iacobiti



De-a lungul secolului al XVIII-lea Marea Britanie a avut perioade lungi de stabilitate intrerupte doar de amenintari temporare cum au fost rebeliunile iacobite. Prospera si putemica, aceasta tard a devenit o mare putere imperiala si a declansat prima revolutie industriala a lumii.

In anul 1714 moare Regina Ana, ultimul membru al dinastiei Stuart. In ciuda tuturor planurilor si comploturilor care il sustineau pe fratele ei vitreg, denumit "batranul pretendent", aflat in exil, pe tron s-a urcat fara nici un incident un print strain, cea mai apropiata ruda de origine protestanta. Astfel Principele elector George de Hanovra - un stat de marime mijiocie din nordul Germaniei - a devenit la timpul potrivit Regele George I al Marii Britanii, primul din viitoarea dinastie de Hanovra, in ciuda faptului ca abia vorbea engleza.George, Principe elector de Hanovra, a devenit regele Angliei in 1714 ca urmare a mortii Reginei Ana. Venirea lui la putere a insemnat sfarsitul perioadei pline de tulburari din timpul dinastiei Stuart si nasterea dinastiei de Hanovra.

La inceput nimeni nu avea siguranta ca domnia hanovrienilor va rezista in timp, asteptandu-se la o lovitura din partea iacobitilor (urmasii lui James - Jacobus in latina - care se afla in exil). In Anglia comploturile iacobitilor au fost descoperite si innabusite, dar Contele de Mar i-a conferit lui James sprijin si i-a adus simpatia micilor nobili din Scotia de nord. Cu toate acestea, Mar nu a actionat destul de hotarat, iar dupa pierderea bataliei de la Sheriffmuir, in noiemhrie 1715, iacobitii si-au pierdut initiativa. Cand "hatranul pretendent", cunoscut pentru exagerata sa precautie, a sosit in Anglia, in decembrie, cauza sa era deja pierduta. Armata iacobitilor s-a imprastiat fara nici i o lupta, iar in februarie 1716 James a fugit inapoi in Franta. O incercare similara spijinita de Spania a avut loc in 1719, dar s-a dovedit a fi inca un fiasco.

O noua era
Tim