Herodot IIHerodot din Helicarnas este considerat, in general drept intemeietoruldisciplinei noastre, drept "parintele istoriei", dupa definitia luiCicero. Scrierea sa "Istorii" este astfel o opera de pionierat, ceeace face ca ea sa aiba importante limite;In acelasi timp insa Herodot a indicat principalele directii pe caretrebuie sa mearga noua disciplina, a pus bazele unor importantetraditii ce aveau sa fie dezvoltate ulterior.El si-a creat astfel unbogat fond de cunostinte calatoriile sale oferindu-i prilejul nu numaisa faca observatii asupra realitatilor din alte regiuni ci si sa aibacontribuiri cu invatatii localnici. Deosebit de importanta a fostsederea sa la Atena, in viata culturala a careia s-a si integrat; aiciel a venit in contact cu filozofia safista; a facut parte dinanturajul lui Pericle, a devenit prietenul lui Sofocle a primitrecompense oficiale pentru lecturile publice fragmentare din"Istorii".Lucrarea incepe prin a expune primele contacte ale grecilor cu persii,istoria lui Cresus, situatia Greciei in sec al VI-lea,urmeaza apoiistoria cresterii puterii persane, intrerupta de numeroase digresiuniprivind Ecleatana, cetatile grecesti din Asia, Libya, Scotia, cea mailunga fiind cea privind Egiptul, privilegiata de expunerea cuceririiacesteia de catre Camlyse. Ultima parte a scrierii este consacrataexpunerii capaniilor persane impotriva Greciei europene, ale carormomente principale sunt expuse amplu si dramatic.El isi propune sa expuna nu numai conflictul dintre greci sibarbari,ci sa-i explice si cauza. La fel, el sesizeaza transformarilela care sunt expuse diferite societeti. Atitudinea lui Herodot asupraobiectului expuneriia avut influente si asupra stilului folosit.Renuntandla dialectul doric, matern, el a intrebuintat dialectulionic, devenind limba prozei stiintifice. Stilul lui este insa maiapropriat de cel literar.Primele patru carti din "Istorii" lui Herodot constituie un amplupreludiu al razboaielor medice a car