HISTRIA
 
Pe malul lacului Sinoe, "la o departare de 500 de stadii de gura sacra a Istrului", dupa notatia lui Strabon, se afla cetatea Histria - prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Pontului Euxin si cel mai vechi oras de pe teritoriul tarii noastre.
Întemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea î.Chr., în timpul Olimpiadei XXXI (657 î.Chr.) sau în ultimele decenii ale aceluiasi secol, Histria a avut o dezvoltare neîntrerupta atât în perioada greaca, cât si în cea romana, reprezentând pentru multa vreme cel mai însemnat centru economic si cultural de la gurile Dunarii. Fixarea colonistilor pe tarmul actualei lagune Sinoe, altadata golf deschis, la o distanta relativ mica de gura cea mai de sud a Dunarii - actualul brat Sf. Gheorghe, în antichitate Peuce - si la o distanta înca si mai mica de Dunavatul altadata navigabil, se justifica, pe de o parte, prin conditiile prielnice pentru pescuit, iar pe de alta, prin usurinta cu care, pornind de aici, pe drumuri de apa, se putea patrunde în interiorul pamântului getic. 
Colonizarea a însemnat, în fapt, declansarea unui important fenomen istoric, în virtutea caruia comunitati omenesti aflate pe trepte diferite de dezvoltare sociala, au intrat în legaturi multiple, influentându-se reciproc.
Integrând istoria Histriei la istoria pamântului dintre Dunare si Mare, se remarca aceleasi elemente de cultura materiala cuprinzând toate vârstele de dezvoltare ale omenirii, de la paleolitic si neolitic pâna la feudalismul timpuriu. Dovezile cele mai vechi ale existentei unor comunitati umane în apropierea Histriei dateaza din paleoliticul mijlociu (120000-35000 î.Chr.) si superior (35000-10000 î.Chr.) si sunt legate de descoperirile arheologice de la Cheia si Târgusor.
În epoca neolitica si eneolitica sunt notate în zona descoperiri de unelte si vase apartinând culturilor Hamangia (cca 4200-3700 î.Chr.) si Gumelnita (3700-3200 î.Chr.) la Baia-Hamangia, Ceamurlia, Lunca, Istria, Tariverde, Gradina etc. Numeroase urme materiale sunt dovada unei locuiri dese si durabile aici, datorita unei economii în care predominante erau cultivarea plantelor si cresterea animalelor. 
Perioada de trecere la epoca bronzului este marcata de prezenta ceramicii apartinând culturii Cernavoda I, II si III descoperita la Histria si în alte locuri din Dobrogea (cca 3200-2400 î.Chr.).
În epoca bronzului (2000-1200 î.Chr.) si în prima epoca a fierului (1200-sfârsitul sec. V î.Chr.), în Dobrogea se dezvolta o cultura caracteristica, la început tracica, iar apoi getica. Ceramica tracica din prima epoca a fierului (Hallstatt), caracteristica culturii Babadag II si III (sec. XI-VII î.Chr.), este dovada faptului ca populatia bastinasa tracica dezvoltase pe întregul teritoriu dintre Dunare si Mare, precum si la nord de fluviu, într-o perioada anterioara colonizarii grecesti, o cultura proprie si originala. În împrejurimile Histriei si pe întregul litoral exista la sfârsitul sec. VII î.Chr. si începutul sec. VI î.Chr. o populatie autohtona capabila, cel putin prin vârfurile ei, sa pretuiasca noile elemente de cultura materiala oferite de greci. În acest sens trebuie explicata atât prezenta foarte timpurie (al doilea sfert al sec. VI î.Chr.) a ceramicii de lux grecesti în mediul autohton de la Tariverde, cât si prezenta elementului autohton în mediul grecesc-arhaic histrian. Descoperiri grecesti în mediul autohton sunt cele semnalate la Corbul de Sus, Nuntasi, Istria-sat si Istria-pod, Sarinasuf. Dupa un model urban cunoscut în lumea coloniala orasul era format din doua unitati distincte, fiecare înconjurate de câte o incinta proprie. Pe platoul din vestul cetatii se afla asezarea civila, înconjurata de cea mai veche linie fortificata identificata, circumscriind totodata cea mai mare suprafata locuita (cca 35 ha). Tot aici, în sectorul conventional denumit X au aparut urme de locuire intensa (resturi de locuinte si gropi cu un bogat material ceramic).
În limita de sud-vest a platoului au fost descoperite ateliere ceramice, a caror functionare dureaza din sec. VI î.Chr. pâna la sfârsitul epocii elenistice.
A doua zona, situata pe acropola histriana, reprezinta unul din sectoarele de maxima importanta în viata cetatii : "zona sacra", având în apropiere, probabil, si o agora. Aici au iesit la iveala resturile a trei temple, dintre care unul dedicat lui Zeus, altul Afroditei, iar al treilea unei divinitati neidentificate, precum si fragmente arhitectonice de piatra si de teracota cu dedicatii catre Afrodita, datând din a doua jumatate a sec. VI î.Chr. O a doua zona sacra este posibil sa fi functionat la sud de acropola.
Noua colonie întretine intense legaturi comerciale cu marile orase grecesti din sud, mai ales cu Milet, Rhodos si Samos, Clazomene, Corinth si Athena. O serie de documente ceramice din grupa "rhodiana" si din categoria vaselor corinthiene si ateniene "cu figuri negre" se dateaza deja la sfârsitul sec. VII- î...