Incluziunea rromilor

Scurt istoric
Prima atestare documentara a existentei unor comunitati de rromi este din anul 1068, din vremea Imperiului Bizantin. Rromii au fost denumiti in diferite feluri de popoarele cu care au intrat in contact: "arami" (armean, pagin), "faraontseg" (gloata), "bohemien" (din Boemia), "tartares" (tatar), "gypsy" (egiptean), "saracin" (arab), "athinganoi" (tigan).
Despre locul de origine al rromilor exista mai multe teorii. Unii specialisti (romanologi) considera ca acestia ar proveni din Egipt, in timp ce altii avanseaza ipoteza nord-vestului Indiei, in provincia Punjab. Este sigur insa ca migratia rromilor catre Europa - alaturi de alte grupuri etnice orientale - s-a facut treptat cu opriri prin Grecia, Bulgaria, Serbia, Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, dar si in vestul continentului.
Etnonimul "rrom" (din grecescul "rhomaios", denominatie pentru locuitorii Imperiului Roman, iar dupa crestinare, pina la prabusirea Imperiului, pentru crestinii Bizantului), alaturi de "sinto" (rromii din spatiul germanic) si "kalo" (rromii din spatiul hispanic) defineste o comunitate etnica transfrontaliera, cu limba si cultura distincta. In ultimii ani, in majoritatea tarilor lumii organizatiile etnice au reusit sa impuna denumirea de "rom", lucru acceptat si de autoritatile respectivelor state. In Romania, dupa ce Ministerul Afacerilor Externe a inaintat un Memorandum catre Guvern solicitind ca in evidentele oficiale sa se foloseasca termenul de tigan si nu de rrom, evitindu-se astfel posibila identificare a romanilor cu membrii acestei etnii, organizatiile rromilor au protestat si s-a convenit asupra formulei "rrom".
La scurta vreme dupa rasturnarea regimului comunist, rromii au fost recunoscuti ca minoritate nationala. Desi acest lucru a presupus cistigarea unor drepturi politice si civile, deteriorarea situatiei economice si sociale a rromilor a continuat. Acest lucru s-a datorat atit neglijarii institutionalizate cit si, in unele situatii,