Institutiile politice din Egiptul Antic


Inca din perioada pre-dinastica, de la inceputul mileniului al IV-lea I.Hr. societatea egipteana era organizata in mici comunitatia agrare, conduse de un sfat de batrani, avand functii admnistrative, fiscale si judecatoresti; functii care mai tarziu vor fi preluate de organe de stat specializate, recrutate din randurile scriburilor. Aceste comunitati rurale, care se vor perpetua inca mult timp, erau formate din oameni liberi, dar obligati la tot felul de corvezi, prestatii si biruri in natura.
Functionarul care tinea evidenta si controla toate aceste obligatii era scribul. El era reprezentantul, organul admnistrativ imediat al guvernatorilor provinciilor, al templelor si al faraonului. Organizati intr-un sistem ierarhic bine precizat si cuprinzand sectii distincte, scribii tineau si evidenta cadastrului, a lucrarilor publice de efectuat, a nevoilor armatei, a distribuirii sclavilor, a tuturor obligatiilor fat de temple, de cult, de rege, s.a. Tara era impartita in provincii (nome, al caror numar, initial de 38, a ajuns la 42), guvernate in numele regelui de nomarhi; si care la randul lor erau impartite in subunitati admnistrative, ultima fiind satul. Deasupra nomarhului era „loctiitorul regelui”, care concentra in mainile sale si atributiile militare din respectiva noma, si pe cele judecatoresti.
O data cu dinastia a IV-a, functia de „loctiitor al regelui” a fost suprimata, instituindu-se acum aceea, centrala, de „vizir” unic. Regele i-a transferat vizirului – de obicei numit din membrii familiei regale – atributiile efective de comandant militar suprem; de sef suprem al administratiei – si prin urmare de sef al tuturor scribilor din tara; de judecator suprem, si chiar de controlor adminstrativ suprem al domeniilor templelor. Numai cultul religios si treburile palatului nu tineau de competenta sa. Vizirul raporta regulat regelui si primea ordinele lui.
„Este evident ca functia de vizir cu toate prerogativele sale a fost