Institutiile politice in Antichitate




Inca din antichitate oamenii au constatat nevoia unor institutii politice ce sa centralizeze puterea asupra unor oameni, in functie de o anumita ierarhie stabilita de fiecare stat (Atena, Egipt, Roma sau Sparta).
Conducerea suprema a Atenei nu a fost detinuta de o singura persoana, ci de o institututie: institutia arhontatului. Acesta a fost creat in jurul anului 800 i.Hr., cand aristocratia a impus regelui 2 arhonti (un sef al administratiei si unul al armatei). Insa, din sec. VII i.Hr. Atena are 9 arhonti alesi pe o perioade de un an, astfel: arhontele eponim – judecatorul suprem (cel mai important arhonte), arhontele basileu – seful cultului religios, arhontele polemarh – conducatorul triburilor militare si 6 tesmoteti – dictau legi si dispozitii juridice in cazurile civile. Clistene a facut ca aceasta functie sa fie disponibila fiecarui cetatean incepand cu anul 457 i.Hr.
In Egipt, conducatorul suprem era faraonul. El era considerat zeu si purta aceleasi insemne ca si acestia. „Viata eterna ii este asigurata de drept. Recoltele tarii sunt abundente gratie puterii sale divine. El este cel mai bun, cel mai drept, atotstiutor si intotdeauna desavarsit in judecata si hotararile pe care le ia. Faraonul este o imagine a perfectiunii intruchipate. Viata lui deci trebuie sa fie asemenea celei a unui fiu de zeu si zeu el insusi; persoana lui este obiectul unui cult special, lui i se cuvine adoratia din partea tuturor, puterea lui de monarh absolut deriva de drept din caracterul sau divin. Zeul suprem i-a dat delegatia sa conduca tara, l-a proclamat stapan pamantesc atotputernic. Viata sa de fiecare zi se desfasoara dupa un ceremonial complex, asemanator celui rezervat in templu zeului – tamaieri, ablutiuni, fardare, imbracare cu vesminte noi, s.a., rituri care au un sens magic.”1 Totusi tot el se ocupa si de problemele statului, fiind reprezentat in fata poporului de catre vizir. Printre atributiile sale se numara si cele reli