Izvoare narative






Spre sfârsitul secolului al XVII lea, evenimentele politico-militare desfasurate în Europa au dus la importante modificari ale raportului de forte între Marile Puteri. Înfrângerea turcilor la Viena în 1683, a marcat începutul decaderii Imperiului Otoman si deschiderea ‘crizei orientale‘: Prin pacea de la Karlowitz (1699) Imperiul Otoman a pierdut numeroase teritorii cheie pentru pozitiile sale strategice si politice în Europa .
Politica hegemonica a Rusiei si Austriei, intentia clara a Angliei si Frantei de a mentine integritatea Imperiului Otomnan au transformat criza orientala într-o chestiune politica si strategica a echilibrului european, în cadrul caruia Principatele Române ocupau un loc important.
Slabirea puterii otomane a determinat pe domnii Moldovei si Tarii Românesti sa promoveze o politica abila, vizând emanciparea de sub suzeranitatea Portii. Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu si Dimitrie Cantemir s-au angajat într-o politica externa de mare complexitate pe lânga Poarta, Habsburgi, Polonia, si mai ales Rusia pentru salvarea intereselor tarii. Orientarea Tarilor Române catre Rusia mai ales în vremea lui Brâncoveanu (1688-1714) si Dimitrie Cantemir ( 1710-1711), pozitia geopolitica ocupata de Principate,exceptionala lor importanta economica pentru Turcia si tendinta de emancipare a statelor românesti, au determinat interventia prompta a Portii care impune regimul fanariot - instituit în 1711 în Moldova si în 1716 în Tara Româneasca .
Rusia a recunoscut independenta si integritatea Moldovei în urma întelegerii încheiate între D. Cantemir si tarul Petru I, pe aceasta baza Moldova participând si la razboiul ruso-turc din 1711, încheiat cu victoria otomanilor.
În secolul fanariot, pe fondul acutizarii problemei orientale Principatele au devenit teatrul operatiunilor militare în confrunt