Lagarele de concentrare în România comunista
 
Studierea fenomenului reeducarii din închisorile comuniste - Suceava, Pitesti, Gherla, Canal si din alte lagare de munca este extrem de dificila.
Problemele care se ridica în fata cunoasterii acestui fenomen, fara a ne propune sa le formulam aici pe toate, sunt urmatoarele:
Reeducarea a fost initiata ca o actiune cu caracter “secret", chiar “strict secret de importanta deosebita" – dupa cum atesta documentele care se refera la acest fenomen chiar si mai târziu în epoca (1968).
Fenomenul reeducarii s-a petrecut în institutii totale si într-un regim “totalitar"- care-si "instrumenta" aceste institutii, detinând totodata si un control total asupra circulatiei persoanelor si informatiilor.
Experimentul reprezinta o agresiune cu totul nespecifica, fiind proiectat sa se deruleze prin implicarea si participarea detinutilor anticomunisti, în mare parte studenti, care au fost arestati pentru atitudinea si actiunile lor anticomuniste. Ei au constituit tinta acestei agresiuni, victimele sale. Experimentul reeducarii avea drept mecanism central transformarea victimelor în tortionari, transformare pe care nu o puteau doar mima, ci trebuiau sa o probeze tortionându-si proprii lor colegi de suferinta; cazând în capcana logicii acestui mecanism, astazi foarte multi îi considera tortionari pe cei care au fost de fapt victimele acestui experiment. Exista chiar printre victime persoane care refuza sa vorbeasca, considerând ca nu au acest drept: da, sub torturi inimaginabile au fost siliti sa treaca în "echipa" tortionarilor, sa-si bata, tortioneze etc. proprii colegi sau camarazi de suferinta.
În aceste conditii, întrebarea fundamentala este: nu aceasta este viziunea pe care a intentionat designerul experimentului sa o credem? Ca totul s-a petrecut din initiativa detinutilor, a unui grup restrâns, implicând apoi restul detinutilor? Nu a fost prevazut chiar în proiectul initial ca victimele sa gândeasca despre sine si de asemenea si no