Letitia

Ce roman a mai fost si viata mea!
Aceste cuvinte grele de melancolie, erau rostite pe stâncile de bazalt ale insulei Sf. Elena, de fostul împarat francez Napoleon Bonaparte.
Actiunea captivantului roman începe în anul 1769, când în familia lui Carol si Letitia Bonaparte se naste micul Napoleon. Dupa cum singur marturiseste, a fost un copil curios si încapatânat, nimic nu i se impunea. Era certaret, haimana, nu se temea de nimic, batea pe unul, zgâria pe altul, facându- se redutabil pentru toti. Mau târziu, la scoala, el nu era iubit nici de profesori, nici de colegi fiind violent, mândru, indisciplinat. Odata cu trecerea timpului, micul corsican se impune datorita calitatilor sale.
Oricât de exceptionale erau calitatile lui Napoleon, ele nu explica decât limitat uluitoarea ascensiune a modestului sublocotenent pâna la tronul imperial. Restul explicatiei trebuie cautat în împrejurarile care i-au îngaduit sa- si valorifice aceste calitati.
Bonaparte era locotenent în garnizoana Valence când a izbucnit Revolutia franceza, creând acele împrejurari menite sa-i deschida drumul. Cu abilitatea, inteligenta, energia si îndrazneala care i-au marcat toate actiunile, el va sti sa foloseasca toate posibilitatile pe care i le oferea o rasturnare sociala fara precedent. Drumul deschis de Revolutie, el va strabate timp de douazeci de ani în vârtejul victoriilor militare. Fara aceasta revolutie, Napoleon ar fi ramas pana la sfârsitul carierei un simplu si modest ofiter de artilerie. El singur îsi limitase idealul, spunând ca vrea sa ajunga la vârsta retragerii cu gradul de colonel si cu Ordinul Sf. Ludovic pe pieptul sau.
S-a spus, si poate pe drept cuvânt, ca istoria nu poate fi obiectiva, fiindca este scrisa de oameni, si oamenii, adesea, fara sa vrea si fara sa-si dea seama aduc în scrisul lor ceva din pasiunile lor, din temperamentul lor, din prejudecatile sau din conceptiile lor. Concluzia este ca Napoleon nu poate fi judecat prin sentinte.
Si cum ar putea fi