Lucius Iunius Brutus




Între anii 753/754 a. e. n. si 476 e. n., Roma si mai târziu Imperiul Roman a cunoscut cinci tipuri principale de organizare:
1. 753 a. e. n. --509 a. e. n. -- orânduirea gentilica;
2. 509 a. e. n. -- 31/27 a. e. n.-- republica;
3. 31/27 a. e. n. -- 14 a. e. n. -- principatul lui Augustus;
4. 14 a. e. n. -- secolul al IV--lea e. n. -- imperium;
5. secolele IV -- V e. n. -- dominatul.

Între anii 753 -- 509 a. e. n., la Roma s-a consumat organizarea gentilica (ginta: neam de oameni cu legaturi de sânge).

În aceasta perioada au domnit sapte regi legendari. Dintre acestia îi amintim pe: Romulus, Servius Tullius, Acvinius Superbus, Tarcvinius Priscus si Tarcvinius Superbus.

Romulus este fondatorul legendar al cetatii Roma.

Servius Tullius a organizat un mare recensamânt al oamenilor si resurselor, în urma caruia au fost delimitate cinci categorii sociale. Prima era formata din oamenii ce aveau peste 150 de iugare de pamânt, iar ultima, din cei ce nu aveau pamânt. Astfel s--a trecut la sclavagism.

Ultimii trei regi (Acvinius Superbus, Tarcvinius Priscus si Tarcvinius Superbus) sunt de origine etrusca. Etruscii erau superiori romanilor prin drumurile pavate si prin organizarea militara. Ei îsi îngropau mortii, iar în timpul ceremoniilor femeile erau egale cu barbatii. Etruscii aveau un deosebit simt al culorii si al teatrului.

Lucius Iunius Brutus a fost contemporanul lui Tarquinius Superbus, ultimul rege legendar al Romei, un rege crud si tiran, în conflict permanent cu vecinii.

Regele si--a atras ura poporului, pe care, desi victorios în multe razboaie, l--a silit sa trudeasca la construirea marelui canal de scurgere în Tibru, Cloaca Maxima.

De teama sa nu aiba soarta tatalui si al fratelui sau, asasinati din ordinul lui Tarquinius Superbus, a simulat, timp de mai multi ani, nerozia (de unde si porecla Brutus --fara judecata, prost).

Tânarul Brutus, povesteste Titus Livius, a fost trimis împreuna cu fiul regelui, la templul lu