Ludwig von Mises
Pietrele facute pâine, miracolul keynesian*, **
Arsenalul principal al tuturor autorilor socialisti este ideea existentei unui belsug viitor si ca substituirea capitalismului cu socialismul ar face posibil sa i se dea fiecaruia „în functie de nevoile sale”. Alti autori doresc sa produca acest paradis printr-o reforma a sistemului monetar si de credit. Dupa parerea lor, mai multi bani si mai mult credit este tot ceea ce lipseste. Ei considera ca rata dobânzii este un fenomen artificial generat de raritatea creata de om a „mijloacelor de plata”. În sute, chiar mii de carti si pamflete, ei dau pasional vina pe economistii „ortodocsi” pentru rezistenta lor în a admite ca doctrinele inflationiste si expansioniste sunt sanatoase. Toate relele, repeta ei mereu, sunt cauzate de învataturile gresite ale „stiintei” economice „învechite” si de „monopolul creditului”, detinut de bancheri si camatari. Descatusarea banilor din lanturile „restrictionismului”, crearea banilor liberi (Freigeld, în terminologia lui Silvio Gesell) si acordarea de credit ieftin sau chiar gratis, este principalul punct în platforma lor politica.
Astfel de idei ispitesc masele neinformate. Acestea sunt foarte populare si printre guvernele angajate într-o politica de crestere atât a cantitatii de bani în circulatie, cât si a depozitelor încasabile imediat. Totusi, guvernele si partidele inflationiste nu sunt gata sa admita deschis adeziunea lor la doctrinele inflationistilor. În timp ce cele mai multe tari s-au apucat de inflatie si de o politica a banilor facili, campionii pedanti ai inflationismului erau înca tratati cu dispret ca fiind „sarlatani monetari”. Doctrinele lor nu erau predate în universitati.
John Maynard Keynes, fostul consilier economic al guvernului britanic, este noul profet al inflationismului. „Revolutia keynesista” a constat în aderarea deschisa la doctrinele lui Silvio Gesell. În postura de cel mai de seama dintre gesellienii britanici, Lordul Keynes a adoptat si st