Lunga domnie a lui Soliman I, numit si Soliman Magnificul în Occident si Kanuni (Legiuitorul) de catre turci, a fost vazuta, atât în rasarit cât si în apus, ca cel mai înalt punct al realizarii otomane.
Aproape tot ce se stie despre primii ani ai vietii lui Soliman este ca s-a nascut prin 1494, în vechiul oras grec al Trebizondului pe coasta anatoliana a Marii Negre, unde a trait pâna la 15 ani. A fost singurul fiun supravietuitor al lui Selim I, ascensiunea lui fiind fiind neobisnuita prin faptul ca nu a fost amenintata.
Ca si în cazul lui Mahomed Cuceritorul, la început au fost facute previziuni rautacioase în legatura cu perspectivele si capacitatile lui Soliman, dar, ca si Mahomed, el a dovedit ca aceste critici au fost gresite. Domnia sa a fost o serie de triumfuri militare, în afara, si de realizari administrative si juritice acasa.
El a introdus un sistem legal destinat protejarii vietilor, proprietatii si onoarei tuturor indivizilor, indiferent de religie. Astfel de legi dadeau o forma oficiala a ceea ce ar fi trebuit sa fie, dar nu era întotdeauna si în practica. Toata aceasta munca în domeniul legilor a adus un mare numar de juristi în serviciul sultanului, supravegherea lor fiind încredintata marelui vizir, Lufti Pasa.
Cinci ani, între 1542 si 1548, Soliman nu a luat parte la campaniile militare. În aceasta perioada si-a concentrat atentia foarte mult, în Istambul, asupra reformelor juritice viitoare. A impus reglementari pentru a se asigura ca numai barbatii capabili si învatati vor fi admisi în ulema, si ca ei vor servi onest si eficient. S-au cerut standarde înalte pentru toate curtile judecatoresti, desi insistenta lui Soliman ca autoritatea judecatoreasca sa vina din legea sultanica la fel de mult ca si din legea religioasa a oferit, mai târziu în secolul al XVII-lea, unui sultan lipsit de scrupule, pretextul de a cere ca judecatorii sa-i îndeplineasca întotdeauna dorinttele.
În acesti ani a fost promulgat un nou cod de legi, “Codul de legi ai Casei Osman”, care a stabilit reglementari detaliate în diferite domenii, dar, cel mai important a fost posibilitatea de a face donatii vakif, pe care Mahomed Cuceritorul le abolise.
Luând în considerare toata aceasta multime de legi emise în numele sau si, probabil, cu toate ca nu este nimic sigur în acest sens, la îndemnul sau, nu este surprinzator ca Soliman a fost cunoscut drept kanuni, fauritorul de legi. Volumul de legi promulgate în timpul domniei sale a fost cu mult mai mare decât acela al celor date de oricare alt sultan, înainte sau dupa el. Contemporanii vorbeau despre entuziasmul sau pentru justitie, domnia sa fiind cu siguranta notabila prin aparitia unui numar de juristi extrem de capabili, a caror reputatie s-a raspândit mult peste granitele imperiului.
Cu toate acestea, nu tot ceea ce s-a petrecut în timpul donmiei sale a fost bun. Spre sfârsitul domniei, revoltele în rândul populatiei, lipsa de hrana si inflatia au început sa se faca simtite, prefigurând problemele secolului urmator. Unele din aceste probleme, spre exemplu revoltele populatiei, erau generale în toata Europa, dar Soliman si guvernul sau pot fi considerati direct responsabili pentru unele dificultati economice care au aparut în imperiu dupa 1550. Cheltuielile unui nou si vast aparat birocratic, razboiul oproape continuu si splendorile curtii si palatului, toate au contribuit la presiunea asupra economiei otomane. Probabil stralucirea a fost adusa cu un pret prea mare.
Totusi trebuie sa ne întrebam daca reputatia sa este justificata. Fara eforturile tatalui sau Selim I (cel mai subapreciat dintre toti sultanii), putea Soliman sa realizeze ce a realizat? Cuceririle militare ale lui Soliman si realizarile lui în domeniul legilor au fost înfaptuite pe bazele celor întreprinse de tatal sau.
Moartea lui Soliman din 1566, dupa o domnie de aproape 50 de ani, a fost resimtita ca o mare pierdere.
...
