Manastirea Tismana


Istoria din Tara Romaneasca-Tismana, ca si viata ctitorului ei, calugarul Nicodim, au intrat inca de mult in domeniul legendei. Pe de alta parte, la faima de care s-a bucurat neintrerupt manastirea a contribuit in mare masura si farmecul asezarii sale. Traditia sustine chiar ca frumusetea imprejurimilor a fost hotaratoare in alegerea locului lacasului si ca Nicodim a cautat timp indelungat, pe valea , stanca Starminei cu cascada care izbucnea de sub ea.
Povestea incepe in momentul in care domnitorul roman Radu I ii acorda lui Nicodim, un calugar de origine greco-sarba, o serie de danii ca despagubire pentru posesiunile pierdute de acesta pe teritoriul unguresc si o mica obste, numarand numai 10 calugari, pentru a incepe sa zideasca o biserica pe apa Tismanei, la locul ales dupa indelungi cautari, langa o cascada.
In ceea ce priveste averea manastirii, Tismana era posesoarea, la un veac de la intemeiere, a celui mai mare domeniu manastiresc din voievodat. Calugarii ei stapaneau 10 sate pe pamantul Tarii Romanesti si alte 10 sate in Serbia, 40 salase de >, graul din judetul Jalesului (Gorjul de azi), veniturile vamilor de la Calafat, Balta Bistretului si Valcan, zeciuiala minelor de arama de la Bratilovo, iazuri cu peste, numeroase pasuni .
Dar existenta bisericii lui Nicodim nu a fost de prea lung durata.desi din marele numar de hrisoave de intarire, pastrate din secolul XV reiese ca manastirea si-a continuat neintrerupt activitatea ca insitutie, o cauza nedeslusita pana acum a dus la ruinarea lacasului si a facut necesara o refacere totala a lui.
Cea de-a doua constructie de la Tismana dateaza din vremea domniei lui Radu cel Mare. Ea reprezenta unul din monumentele de seama ale arhitecturii muntenesti de la inceputul secolului XVI, o biserica de mari dimensiuni pentru acele vremi, compusa din exonartex, pronaos, naos, altar, incununata cu trei turle a caror inalt